Dar dacă...

Dacă el n-ar fi fost, poate te-aș fi convins să stai, să te îndrăgostești de mine.
Dacă el n-ar fi fost, nu ar fi fost nevoie să ascund anumite informații pe facebook, ca tu să nu le vezi, deși știu că știi că el există.
Dacă ai fi plecat imediat după, dacă n-ai fi adormit când m-am dus să fac un duș (ce proastă am fost, puteam să mai aștept câteva minute, nu trebuia să te las să adormi), dacă nu ne-am fi trezit la 1 după amiaza, sau dacă ai fi plecat de îndată ce te-ai trezit, nu am fi petrecut cele două ore goi în pat, discutând despre orice... și nu aș fi avut acum argumente la întrebarea dar ce-ți place mă la el?


Dacă nu mi-aș fi rupt umărul, n-ai fi venit cu mine la spital, n-aș fi văzut că-ți pasă, nu mi-ar fi părut rău că trebuie să plec în două săptămâni și să nu te mai văd niciodată...
Dacă n-aș fi avut umărul rupt, aș fi avut sufletul, crezând că îți sunt perfect indiferentă.