marți, martie 10

ce nu mai am

Mi-e atât de dor să mă sune mama să mă întrebe la cât ajung acasă, că am terminat orele demult; să mă certe când ajung acasă și eu să abia să mă stăpânesc din râs(pentru că m-am simțit atât de bine și nu regret nimic); să mă certe că am pantofii plini de noroi... să îmi facă un ceai cald pentru că am răcit stând în ploaie, să mă ierte într-un final, pentru că vede în continuare zâmbetul meu pe față. Și două zile mai tărziu s-o ia de la capăt.
Mi-e dor să ies în fiecare zi, după ore, la o scurtă (sau NU) plimbare. Să îmi înghețe... nasul! Dar mâinile să le am calde. Să nu mă duc miercurea la prima oră (care era de la 7:00) ca să mergem pe undeva, să mai vorbim.
Mi-e dor să îmi încarc cel puțin săptămânal cartela. Să fac pariuri. Să alerg în fiecare pauză de colo-colo. Să îl mint pe Mr. H. că merg cu Simileo până la farmacia de la blocuri - și noi să mergem să ne plimbam chiar în fața liceului. Nu ne-a zis niciodată nimic când ne întorceam fără vreo pastilă... :)
Mi-e dor să ma bronzez în leagăn la Dani. Și să purtăm amandouă inelele... Să facem schimb de haine, să ne pregătim trei ore pentru petrecerea de revelion și să întârziem pentru că ceasul era setat pe GMT + 1 :))

i'm finished growing up, now i'm just growing older....

Prima și ultima

Eram mulțumit de această după-amiază și-mi era teamă să prelungesc încercarea, ca jucătorul de chemin-de-fer care a bătut câteva puncte și se codește să meargă mai departe, de frică să nu piardă totul. Pe urmă eram chinuit de momentul despărțirii, pe care nu-l puteam închipui, căci mi-era greu s-o văd pe ea plecând, lăsându-mă în loc. Aș fi avut reprezentarea fizică a părăsirii și aș fi suferit ca întâia oară.



Camil Petrescu

duminică, martie 8

Pretty, witty and GAY

Și cum majoritatea suburbanilor s-au gândit aproape instantaneu la mine făcând sex cu o altă tipă, eh, aflați că nu la asta se rezumă. Că alea pe care le vedeți voi în filmele porno o fac de dragul „artei” pornografice. Asta nu înseamnă că sunt lesbiene (da, ăsta e cuvântul! Și nu mi-e jenă să-l folosesc), alea, cum ar prinde ocazia, nu s-ar da înapoi de la raporturi cu un bărbat.
Și, din nou, contrat tuturor părerilor, să fii gay nu înseamnă să îi urăști pe cei de sex opus. Nu înseamnă să te săruți cu prietena cea mai bună la beție sau să pui mâna pe fund celui mai bun prieten la vestiar.
Nu e incest, pentru că cel pe care îl iubești nu face parte din familia ta.
Nu se reduce la o anumită practică sexuală.
Nu e ceva rușinos, nu e o boală (oricum, bolile nu sunt ceva rușinos, nici măcar BTS).

Așa că, înainte să critici gândește-te mai bine.
Pretty, witty and gay! Deși la început folosită de mine datorită melodiei primită de la A.N., a ajuns temă intensă de gândire.

Dragule, tu care ești tu gay și destinatarul acestei postări, nu am nicio problemă cu tine... atâta timp cât nu te mai dai la tata :)) în primul rând e căsătorit și în al doilea ți-ar putea fi și ție tată !!

sâmbătă, martie 7

o mie de dorinte si niciun pestisor de aur

Totul incepe cu as vrea ... In principal, as vrea pe cineva. Exista si conditii
  1. sa fie langa mine cand am nevoie
  2. sa fie punctual (pentru asta chiar fac urat)
  3. sa ma critice, n-am nevoie de un modelino
  4. sa fie 'barbat', n-am nevoie nici de un mutunache de plus
  5. sa ma mai intrebe , din cand in cand, ce mai fac si chestii de genul (chiar conteaza)
  6. sa imi zica : ce dracu' faci cu pantalonii aia pe tine, ia-ti dom'le o fusta!
  7. sa aiba cel putin un semn distinctiv sau o cicatrice, oricat de mare, oriunde (mi se pare al naibii de sexi). Si sa-mi lase placerea s-o descopar eu insami

Da, lista ar putea continua. Dar e destul de greu, so far.

Daca ai impresia ca ai putea indeplini conditiile, cauta-ma

vineri, martie 6

the way through

Back to my room and back inside my nest. It's not my day today, it's obvious i don't belong...

Si mai era o varianta a back to my room, a lui Dan Byron, i was just about to lose control. Eh, asta, la un alt nivel a devenit un fapt :)) Mi-am pierdut controlul ... one way or another ...
 
The only way out is the way through.

O ultima incercare

Mi se pare cel putin pervers modul in care ajungi sa te atasezi de cei din jur. Asta pentru ca cei din jurul tau sunt la randul lor perversi, facandu-te sa crezi ca le pasa.

O pisica crancena se juca cu soarta oamenilor, ii chinuia inainte de a-i sfasia. (Liviu Rebreanu , Calvarul - Sabia lui Damocle)

Dependenta este cel mai adesea inteleasa (in mod gresit, evident) ca interdependenta.

Si-ti vine sa-ti bagi picioarele (apreciati faptul ca m-am exprimat cat am putut de academic)!

Te ridici, te stergi de praf si inevitabil o iei de la capat. Din nou, intr-un mod cat de poate de pervers...

miercuri, martie 4

the pursuit of happYness

De la vis la realitate e cale atat de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit...
Stiti voi continuarea mai bine ca mine (in plus, nu-mi place Eminescu :D).

Cum se ajunge de la o intamplare nefericita la cel mai minunat moment al unei vieti ?
Asuma-ti riscurile, pierderile vor fi de ambele laturi, ale tale si ale ... Trage o gura de aer in piept, aer rece si tare care iti da senzatia de durere, de realitate. Apoi striga in cele patru zari ca asta e, de fapt, ce vrei sa faci. Si fa-o! Dar fara sa te uiti inapoi. Nu poti lua doar jumatate de decizie.

Arunca vina pe tot ce e in jur, dar nu pe tine, nu fii propriul tau dusman, nu te pune singur la pamant...
Better days are yet to come!
Nu in ultimul rand, zambeste mai mult! :)

marți, martie 3

Conversand

El : aveai la sts

El : nu mai stiu... c ti-am luat anul trecut d martisor ?

Eu : iti spun sincer ca nu mai stiu :">

Eu : stiu de valentine's gay ce mi-ai luat :)) --- Și-i zisesem că nu suport această „mare sărbătoare” ;))

Și melodia anului trecut :)



Switchfoot - You
Asculta mai multe audio Muzica »

luni, martie 2

What about...

... leaving people without telling good bye?!





Byron-On the road
Asculta mai multe audio Muzica »


Și un parfum Lacroix ....

duminică, martie 1

Când ceva din tine moare

Și nu mă refer la o moarte simbolică, ci la una cât se poate de reală.

O zi prea frumoasă pentru gândurile mele. sunt singură, îmi urlă la propriu o voce în cap. Ajung în parc. Și de cum intru mă gândesc că am făcut cea mai mare greșeală. Eram unica persoană care a ieșit singură azi. Toți în afară de mine aveau companie, făceau baloane de săpun, râdeau și se simțeau bine. Fete cu flori într-o mână și cu o mână deloc străină în cealaltă.
Mă așez pe malul apei, la soare, ca o șopârlă. Aveam sânge rece. De fapt, în condițiile date, pot spune că nu am sânge deloc...
143 pagini citite... va trebui, insă, să reiau lectura lor, pentru că mintea îmi fugea în alte părți.
Un individ, deoarece nu mă pot horărî între tânăr și domn, se apropie de mine și îmi face o poză. Rămân pur și simplu uimită de gest, de lipsa mea de reacție. Îmi zâmbește și îmi mai face o poză. Nu ripostez. Se apropie, se așează lângă mine și îmi mulțumește. Mă întreabă dacă vreau să le văd. Refuz. Nu o să aflu niciodată cum arăta chipul meu azi, ce dezvăluia el. Se ridică și pleacă, fără a-și lua rămas bun. Rămân pe loc, fără să mă mișc, timp de 5 minute. În al șaselea minut individul se întoarce cu un zâmbet larg. Îmi cere să întind mâna stânga și o fac. Îmi leagă un șnur alb-roșu. Îmi spune că e păcat ca o fată ca mine, probabil îndrăgostită, să fie singură în această zi; să fie singură acolo în această zi; să fie singură , acolo, fără șnur la mână în această zi. A spus de trei ori singură. Chiar așa de evident e? S-a ridicat și a plecat, spunându-mi că îmi dorește să primesc răspunsul.

În momentul acela îmi amintesc de toate invitațiile primite în legătură cu ziua asta; invitații refuzate. Poate n-ar fi trebui să fac asta, măcar unul din cei n ar fi meritat efortul, cu siguranță. Și de mesajul dat de mine, la care nu am primit nici până la ora asta răspuns . Era ceva ciudat în legătură cu omul acela.

Stăteam acolo și mă gândeam ce m-o fi determinat pe mine, în urmă cu câteva luni, să renunț la un anume confort și o anumită siguranță. Nu e genul meu să risc. Dar am riscat. Și din câte văd eu acum, am pierdut. Am aruncat tot în schimbul a ceva ce nu am și nu voi avea niciodată.

După trei ore de stat la soare, m-am ridicat și am plecat. Singură. Aș vrea ca ziua de ieri să nu fi existat niciodată.