We grew up, we grew older, and then we grew apart.
Eu sunt mulțumită cu ce sunt, cu cine am ajuns să fiu.
Nu m-am temut de singurătate, ci chiar m-am bucurat de ea. Și nu mi-a păsat niciodată de ce ar putea crede alții, sau cel puțin nu cu voce tare.
Pentru că nimeni nu mă cunoaște așa cum sunt, pentru că nimeni nu știe cât îmi place primăvara și cum îmi amintesc de trecut. Pentru că toți au impresii despre mine și își dau cu părerea. Și pentru că, oricum, ei vin și pleacă. Și cel mai ascuțit instinct de-al meu este cel de autoconservare.
Nu-mi place să fac conversație. Nu îmi place să fiu sociabilă cu cine nu am ce discuta.
Personalitatea mea este cine sunt. Atitudinea mea depinde în funcție de cine ești tu.
3 Păreri:
Da-mi si mie putin din tine sa nu-mi mai pese de ce cred oamenii care oricum nu stiu cine sunt.
nu putem fi 'altul', nici dacă empatizâm... dar, putem empatiya! un fel de-ar fi mai des decât se poate!
Contezi doar tu si parerea ta, atat!
Trimiteți un comentariu