Eu am făcut multe alegeri idioate la viața mea, dar tu încă faci mai multe ca mine!
N-ai priorități, încă nu-ți dai seama ca este bine pentru tine. Nu poți să înțelegi că nu te mai afli la vârsta la care alegi ce îți place, ci ce trebuie!
Alegerile tale, cel puțin copilărești, nu-ți reflectă vârsta fizică, și e păcat. Deși uneori te prinde rolul de copil, prea mult roz și prea multe chestii pufoase strică.
Să nu te mire că te critic, am tot dreptul, atunci când alegerile tale sunt idioate, copilărești și, mai important decât orice, mă afectează în mod direct. Atunci da, am un cuvânt de spus. Și-l vei auzi, deși nu-ți place, deși nu vei ține cont de el, deși știu dinainte că-mi răcesc gura degeaba. Dar asta poate este una dintre alegerile mele idioate...
marți, septembrie 27
duminică, septembrie 25
pe scurt
s-a retras unul de la master - am intrat la buget.
editare ulterioară - am uitat să menționez de ce atâta zarvă : este un master european iar la buget sunt doar 3 locuri... anul acesta nu s-au dat, de fapt, locuri la taxă!
editare ulterioară - am uitat să menționez de ce atâta zarvă : este un master european iar la buget sunt doar 3 locuri... anul acesta nu s-au dat, de fapt, locuri la taxă!
miercuri, septembrie 21
vreau să știu
Vreau să știu ce fac oamenii normali, atunci când lucreză 10 ore pe zi. Ce fac ei când sunt dimineața acasă, dacă lucrează schimbul 2 sau ce fac după-amiază, când merg la muncă dimineața.
Vreau să știu, pentru că am impresia că, nefăcând nimic, mi se irosește viața. Îmi irosesc viața, așa cum mi-am irosit energia încercând să intru la un master la care au fost ei niște jigodii și nici nu mi-au lipit colțul de la lucrare.
Vreau să știu cum pot să fie unii atât de imorali, încât să discrimineze, să te respingă doar pentru că nu ai făcut studii de licență la ei. Cum pot unii, oare, să-și amâne la nesfârșit admiterile, ca să te trezești că intri la oral, că ai trecut de scris, dar că nu ai nicio șansă, nici la masterul ăsta, nici la altul pentru că s-au terminat înscrierile.
Vreau să știu de ce ASE-ul a zis că or să se țină admiteri, dar până la urmă au echivalat studii în engleză. Vreau să știu asta, pentru că așa aș fi avut o șansă, aș fi știut că admiterile nu sunt în același timp și m-aș fi înscris și acolo.
Vreau să știu de ce Universitatea din București face mereu chestii de genul ăsta! De ce nu dau și celorlalți o șansă? Că din câte am văzut, oricum cei din afară sunt mai buni ca ai lor, indiferent de medii sau de note.
Vreau să știu ce trebuie să fac în următorul an. Pentru că, să fac un singur lucru - să muncesc, nu mă satisface, nu mă obosește, nu mă extenuează fizic și psihic. Și eu de asta am nevoie ca să pot uita că din start mi-au refuzat orice șansă, nu m-au lăsat să le arăt cine sunt și ce pot.
Vreau să știu, pentru că am impresia că, nefăcând nimic, mi se irosește viața. Îmi irosesc viața, așa cum mi-am irosit energia încercând să intru la un master la care au fost ei niște jigodii și nici nu mi-au lipit colțul de la lucrare.
Vreau să știu cum pot să fie unii atât de imorali, încât să discrimineze, să te respingă doar pentru că nu ai făcut studii de licență la ei. Cum pot unii, oare, să-și amâne la nesfârșit admiterile, ca să te trezești că intri la oral, că ai trecut de scris, dar că nu ai nicio șansă, nici la masterul ăsta, nici la altul pentru că s-au terminat înscrierile.
Vreau să știu de ce ASE-ul a zis că or să se țină admiteri, dar până la urmă au echivalat studii în engleză. Vreau să știu asta, pentru că așa aș fi avut o șansă, aș fi știut că admiterile nu sunt în același timp și m-aș fi înscris și acolo.
Vreau să știu de ce Universitatea din București face mereu chestii de genul ăsta! De ce nu dau și celorlalți o șansă? Că din câte am văzut, oricum cei din afară sunt mai buni ca ai lor, indiferent de medii sau de note.
Vreau să știu ce trebuie să fac în următorul an. Pentru că, să fac un singur lucru - să muncesc, nu mă satisface, nu mă obosește, nu mă extenuează fizic și psihic. Și eu de asta am nevoie ca să pot uita că din start mi-au refuzat orice șansă, nu m-au lăsat să le arăt cine sunt și ce pot.
joi, septembrie 15
Cuvinte
Ar trebui să fie simplu să-ți spun ce am de spus.
La fel de simplă precum cafeaua de dimineață, la fel de simplu cum îmi este să-ți spun să ieși cu băieții la bere că ne supărăm altfel.
Este foarte simplu să dorm lângă tine, să mă dezbrac în fața ta, să stau lângă tine zile întregi fără să mă machiez. Mi se pare mai simplu să vopsesc scaune, mese și balconul sau să bat cuie și să desfund chiuveta. Dar nu-i deloc simplu să-ți spun ce-ți zic în gând în fiecare dimineață, în fiecare seară și de fiecare dată când îmi dai câte un mesaj.
Mi-e mult mai simplu să mă prefac că nu mă gândesc la asta, deși începe să fie din ce în ce mai greu. Da, devine greu să ascund că n-am nimic de spus, că totul e ok, că tu nu trebuie să afli. Mi-e greu mai ales atunci când mă gândesc la reacția ta, la ce-o să-mi zici la rândul tău, dacă ai ceva de zis.
Ar trebui să fie simplu, din moment ce e adevărat. Dar este greu, al naibii de greu. Și e ciudat, pentru că între noi a fost mereu totul.... greu de simplu!
La fel de simplă precum cafeaua de dimineață, la fel de simplu cum îmi este să-ți spun să ieși cu băieții la bere că ne supărăm altfel.
Este foarte simplu să dorm lângă tine, să mă dezbrac în fața ta, să stau lângă tine zile întregi fără să mă machiez. Mi se pare mai simplu să vopsesc scaune, mese și balconul sau să bat cuie și să desfund chiuveta. Dar nu-i deloc simplu să-ți spun ce-ți zic în gând în fiecare dimineață, în fiecare seară și de fiecare dată când îmi dai câte un mesaj.
Mi-e mult mai simplu să mă prefac că nu mă gândesc la asta, deși începe să fie din ce în ce mai greu. Da, devine greu să ascund că n-am nimic de spus, că totul e ok, că tu nu trebuie să afli. Mi-e greu mai ales atunci când mă gândesc la reacția ta, la ce-o să-mi zici la rândul tău, dacă ai ceva de zis.
Ar trebui să fie simplu, din moment ce e adevărat. Dar este greu, al naibii de greu. Și e ciudat, pentru că între noi a fost mereu totul.... greu de simplu!
vineri, septembrie 2
citește-mi blogul
Citește-mi blogul, dar nu te aștepta să îți explic ce am scris. Citește și taci, încearcă să înțelegi, și dacă după 5 minute n-ai prins ideea, las-o moartă, treci la alt blog și nu mai intra pe al meu.
Citește-mi-l, dar nu râde, pentru că nu înțelegi, nu știi, nu cunoști. Nu-ți bate joc de gândurile unui om, oricare ar fi el, pentru că fiecare are dreptul la o părere. Iar dacă tu râzi de mine, am și eu dreptul la părerea mea - ești un prost! Și voi râde, la rândul meu, de ignoranța ta.
Citește-mi blogul, dar nu te aștepta să purtăm conversații pe tema postărilor mele, pentru că ăsta e un blog inspirat din fapte reale. Iar tu, pe cât de real ai fi, nu faci parte din realitatea mea de zi cu zi.
Citește-mi-l, dar nu râde, pentru că nu înțelegi, nu știi, nu cunoști. Nu-ți bate joc de gândurile unui om, oricare ar fi el, pentru că fiecare are dreptul la o părere. Iar dacă tu râzi de mine, am și eu dreptul la părerea mea - ești un prost! Și voi râde, la rândul meu, de ignoranța ta.
Citește-mi blogul, dar nu te aștepta să purtăm conversații pe tema postărilor mele, pentru că ăsta e un blog inspirat din fapte reale. Iar tu, pe cât de real ai fi, nu faci parte din realitatea mea de zi cu zi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)