moment Yann Tiersen

Yann Tiersen - A Quai
   

Dacă aș fi fost mai chibzuită în tinerețe, poate acum, când aș asculta melodia asta, nu m-aș gândi la un personaj blond, cărlionțat și cu ochii albaștrii.
E ceva în legătură cu aceste caracteristici care te fac să-ți pierzi mințile, să-ți iei câmpii - de bună voie. Îmi amintesc cum fugeam prin ploaie, îmi amintesc cum mă prindea din urmă fiindu-mi, fizic, superior. Îmi amintesc cum fugeam de el pe holuri. Și nu o să uit momentul de acum o săptămână, când cineva aproape identic s-a oprit lângă mine și mi-a zâmbit. 2 minute. După ce am analizat fiecare detaliu al necunoscutului care mă fixa din spatele unei perechi de ochelari fumurii, mi-am dat seama că încă-i cunosc trăsăturile. Încă pot recunoaște alunițe. Încă mă gândesc.

Dacă aș fi fost mai chibzuită în tinerețe, acum n-aș avea o cutie în care stau numerotate jurnale din liceu sau generală, în care îmi turnam zilnic iubirea pentru un DJ care lucra pentru tata (la fiecare două săptămâni altul) sau admirația infinită pentru Eminem (!!!). Scrise în culori, în coduri, în limbi străine. Scrise la durere, în momentele în care mă simțeam singură, în care mă simțeam în siguranță. Ascunse foarte bine, cu sisteme de închidere sofisticate, realizate de mine însămi. Caiete mari, caiete mici, cu foaie velină sau de matematică, cu foi dictando sau parfumate. Nu conta, atâta timp cât îmi așterneam acolo gândurile.

Dacă aș fi fost mai chibzuită în tinerețe, acum n-aș avea cicatrici. De la pisici, de la cățăratul în copaci, de la accidente în bucătărie sau alte accidente. Poate nu mi-aș fi fisurat genunchii... nici gâtul... nici nu mi-aș fi tasat coloana în două locuri. Și poate m-aș fi învățat minte și nu aș fi ajuns să-mi rup nici clavicula.

Dar n-am fost niciodată chibzuită și sunt împăcată cu mine așa.