Hoțul

Acum multă vreme alergam după bărbatul perfect. Chiar era perfect, din aproape toate punctele de vedere.
Până ai apărut tu, și m-ai furat de lângă el, cu singura menționare că acel  „lângă el” era mai mult în mintea mea.
Cum m-ai furat? Simplu - prin faptul că nu vroiai să mă furi, să fii fericit cu mine, ci să fiu fericită cu oricine m-ar putea face să fiu.
Ești un hoț și eu o proastă - umblam după „bărbatul perfect”. Dar abia acum mi-am dat seama - chiar de n-oi fi tu perfect, ești perfect pentru mine.

uite-o!

- Ce i-o fi plăcând la ea?
- Uite-o, pare... fără cusur...
- Stai tu calmă, în întuneric toți suntem frumoși. Iar în gălăgie toți spunem chestii inteligente. Unde crezi că a găsit-o, dacă nu în club când era complet deșirat?!

Acolo

Aici nimeni nu s-a schimbat, în afară de mine

Acolo nu sunt mașini pe carosabil, nu sunt gunoaie pe stradă și nici câini comunitari.

Acolo sunt peste 10 garde ziua și niciodată sub -2 noaptea.

Acolo se spală trotuarele noaptea și de aia am căzut și mi-am rupt clavicula.

Acolo parcă totul e mai ieftin (1 euro = 4,3 lei), mai puțin transportul.

Acolo oamenii fac mișcare, nu practică doar alergatul după autobuz. Și oamenii sunt mai fericiți, mai zâmbitori, nu atât de răi. Și în niciun caz nu sunt supraponderali sau neîngrijiți.

Acolo au rămas prietenii mei, acolo se țin petreceri tematice și se iese în club la 2 noaptea. Acolo fix azi  fost o petrecere pe plajă și eu n-am putut să particip.

Acolo sunt câțiva țigani, nu rromi. ȚIGANI! Nu există cocalari, nici pițipoance. Acolo flamenco aparține culturii rrome, pentru că în Spania, rromii au o cultură.

Acela e Vigo, orașul care are și plajă și munte.

Nu-i ca-n Madrid, unde un român (care m-a auzit vorbind română) mi-a furat portofelul cu bani chiar când mă duceam la aeroport. De ce să te duci în Spania dacă tot pe ai tăi îi furi?

Aici e frig, murdar, plin de câini și de rahat pe stradă și în oameni.

To whom it may concern

Un nou început începe după un final.

E ultima dată în acest pat, ultima noapte când împărțim orașul. Și nu-i prima dată în care nu avem aceleași gânduri.

O să revin, o să-mi revin. O să încerc să continui ce am început, deși am impresia că o voi lua de la zero.

M-am plimbat azi cu el, am fost în port și mirosea a pește și a sare. El vorbea dar nu știu ce mi-a zis. Continuam să zic Sí, claro. Sau Tú y tus ideas. Nu-mi place de el, simpla lui prezență mă enervează. E arogant, mai mult ca mine. Este îndrăgostit de mine. De ce? Ce i-a trebuit să se îndrăgostească de o româncă venită în Erasmus? Nu l-am pus eu, să mă scutească. Și totuși accept când mă scoate în oraș că-i un domn și plătește el. Și pe tine te mint că dorm. Iar tu mă crezi pentru că mă iubești mai mult ca el.

Oare cum arată normalul?

PS: Nu, scumpul meu, doar mă scoate în oraș. Niciodată n-a văzut mai mult. Și chiar dacă ar fi așa, nu sunt atât de proastă încât să recunosc. 

Acasă

Ar putea să-ți semene, dar nu o să știm niciodată.

Și astfel te-am văzut pentru ultima dată, atârnai la gâtul ei, ești doar o altă piatră de zirconiu cubic pe lanțu-i ce se termină cu o crue de argint - cine mai are încredere în catolici sau chiar în ortodocși în ziua de azi?
M-am convins, e cazul să-mi iau jucăriile și să plec acasă, acolo unde cineva vrea să se joace cu mine. Nu în același mod în care ai făcut-o tu...

LMA

Băi Minculescu, să ne trăiești!!