Totul pare atât de dinamic încât până și eu uit de modelul pe care-l urmez. Viața asta este un cerc vicios, un giratoriu din care nu poți ieși pentru că niciodată nu ai prioritate.
de când mă știu, iarna o iau razna. Nu, nu-i spiritul sărbătorilor, nu-i nici prima zăpadă. Este anotimpul în care-mi permit luxul de a lăsa la joacă, afară, copilul din mine, fără să-mi pese că el nu știe cu ce se mănâncă lumea asta, își julește coatele și vine mereu plângând acasă.
Cele mai frumoase momente cu voi, dragii mei, au fost iarna. Eventual când ningea - o bătaie cu bulgării, alergat prin zăpadă, râs puternic, nas roșu, mâini înghețate, păr lăsat liber și câte un sărut pe iarnă. Câte un personaj pe iarnă, mereu alt personaj în fiecare iarnă, câte un gol în stomac pentru fiecare amintire, câte un zâmbet amar pentru fiecare poveste.
Aici în Vigo nu ninge niciodată...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 Păreri:
''copilule'' dragut !
Presupun ca daca nu ninge, nu poate fi vorba de un alt personaj.Nu?There you mister..feeling safe again?:))
you're bitchy!
Notice the name?:D.Should I ... go on?
Zambesc, ca de obicei cand citesc ceva de pe aici.
Trimiteți un comentariu