Accesorii

De fiecare dată când spui că ceva pute, țin să-ți amintesc că sunt mâinile mele care miros a pește. Da, îmi place să mă trezesc dimineața și să merg la pescărie, să cumpăr pește proaspăt pe care mi-l pregătesc cu atenție, la cuptor, într-o tavă de teflon, cu puțin ulei de măsline slab și fără condimente. N-am nevoie să condimentez ceea ce am.

De fiecare dată când îmi spui că nu sunt aranjată, țin să-ți amintesc că abia m-ai ciufulit tu, alergându-mă prin casă, luându-mă pe sus, aruncându-mă în pat. Și nimic nu mă enervează mai mult decât urmele de ruj de pe pernă.
De fiecare dată când scriu pe blog ceva ce tu nu recunoști, țin să-ți amintesc că nici unul nu mă satisface așa cum o faci tu, fizic, moral, sufletește... și mai ales fizic, sau moral... sau sufletește... 

De fiecare dată când uit că mă iubești, ții morțiș să-mi amintești. Și nu mă supăr niciodată, chiar dacă uneori îmi spui că ceva pute, că nu sunt aranjată sau că scriu despre alții pe blog.