Visul oricărui provincial este să ajungă la București. Cei cu ambiții (sau pretenții) vor să se și stabilească aici. Următoarele orașe mari pe listă sunt Brașov, Iași, Cluj și Timișoara, nu neapărat în ordinea asta.
Când suntem în liceu sperăm să ajungem în unul dintre marile centre universitare. Și când vedem câte un student proaspăt venit acasă la sfârșit de săptămână sau în vacanță observăm schimbări la individul în cauză. „Aere”, „fițe”, „talente de București”. Toți am trecut pe acolo, toți am catalogat. Acum însă vedem aceleași schimbări și la noi, zicem toți cel puțin o dată pe zi „abia aștept să înceapă facultatea”. Și e normal. Acolo avem colegii, cunoștințele, activitățile zilnice...prietenii de același nivel.
Orașul ăsta pare prea mic pentru câtă prostie și ignoranță cuprinde. Iar viața unui orășel de munte este piperată doar cu bârfe și „combinații” imaginare între oricare doi indivizi de sex opus. Ăsta e locul unde timpul nu mai trece, unde oamenii nu se schimbă și unde nimic nu evoluează.
Melancolia ne îneacă, amintirile ne năpădesc. Iar dorința de întoarcere la „facultate” e mult mai puternică decât ecoul întrebării pe care evităm s-o mai rostim cu voce tare „mă, dar după ce terminăm, ce facem?”
10 Păreri:
apropo de tema postului tau, ma regasesc si eu printre provincialii care vor sa ajunga la Bucuresti... nu stiu.. mi se pare parca o alta lume... abia astept sa ajung acolo.... inca un an ... stiu ca o sa fie si greutati... dar sper sa fiu destul de puternica sa trec peste ele....
E cu totul o altă lume, iar acomodarea e destul de anevoioasă. E o junglă, dar poți ajunge s-o cunoști :)
Multă baftă!
Da,ce chestie...iar eu ma plangeam,cand incepusem facultatea,ca de ce nu m-as duce si eu la Iasi,sau la Cluj la facultate(ca ma saturasem de Bucuresti,de praf,de zgomot si de oameni fara sambure, sa nu mai stau la mama acasa);dar cu trecerea timpului,locurile au alta savoare si inveti sa gasesti petice de Rai si in azilul de noapte...Asa ca am regasit gustul de Lipsca,cu toate ca as vrea si un targ al Iesilor sau al Clujului...
Nacuta ,crescuta traita in Bucuresti.Urasc Bucurestiul dar nu as putea trai in alta parte.Intimplarile neimportante traite demult,au o mare valoare sentimentala acum.Toata averea mea e ceea ce am trait pana acum,in locul in care am trait,pana cum.Cum as putea trai fara asta?
Personal, mă rezum la fiţele de Timişoara, pe care mi le păstrez şi-n Bucureşti, pentru a nu se crede că-s sudist...
Come to Iasi,we have cookies:-"
vaaaaaaaaaaai deci mi-ai infipt un cutit in piept cu intrebare aia! nu terminam! niciodata!!!
Referitor la intrebarea de la sfarsit,uite-ti raspunsul : "fumam tigara de dupa".
Prima propozitie este contestabila. Si atat de detestabila din punctul meu de vedere. Am fugit mereu de marile aglomeratii, de strazi, tramvaie si de mocofani, de sprituri calde si de terase fierbinti, fara pic de noima. Mi-a fost si-mi este sila de "ingramaditii" marilor orase, de praful lor ce-l poarta printre dinti si de uitaturile piezise. Si uite, continui sa fiu un provincial... Am si fitze, de "targovetz"...
dam la master :))
Trimiteți un comentariu