Ridic ochii din carte și mă blochez. Scotocesc în traistă după telefon și o sun pe mama:
„Mama, cred ca am luat alt tren! Serios, nu recunosc drumul,ce naiba am făcut?! Știu că am trecut pe la Brazi, dar dacă s-a dus în altă direcție de la Ploiești? La ora asta trebuia să fiu pe la Breaza. Dar nu recunosc nimic!! Și, ce naiba, coclaurii ăia i-am bătut în liceu de mi-a venit rău...”
Domnul de lângă mine mă liniștește „Am trecut de Câmpina, urmează Breaza” și chicotește.
Mama : „Ar trebui să vii mai des acasă!”
Asta a fost ieri.
Azi stau cu laptopul în brațe, am terminat cele trei cărți pe care mi le propusesem pentru săptămâna asta. Dar am uitat să le iau pe următoarele cu mine.
Plouă afară și îmi place verdele ierbii ude. O atmosferă ciudată și tensionată. Dar și senzație de confort și protecție. Mama, e frumos aici, la tine...
25 Păreri:
am fost si eu dimineata la ai mei. SI e frumos, acolo, la ei :)
asa trebuie sa fie in fiecare saptamana, nu doar intr-o anume zi.
Paste fericit!!! Multumesc pentru vizita in noua casa...
@ Paul - placerea e de partea mea. O sa mai vin pe acolo :)
La mine aici, intotdeauna e bine :) Ceva de genu' am patit si eu acum un an..Eram in autobuz spre casa bunicilor..Si chiar nu cunosteam locurile prin care treceam. Apoi mi-am dat seama ca niciodata nu am stat pe partea stanga a autobuzului. Asa ca nu recunosteam nimic..;))M-am linistit cand l-am intrebat pe sofer unde merge :))
In septembrie anul trecut am fost la un concurs ce s-a desfasurat la Arad. La intoarcere am suit copiii in trenul ce mergea catre granita, la Curtici. Cand am constat era prea tarziu. Intoarcerea catre casa a durat mai mult, au fost multe peripetii, insa si acum ne amintim cu zambetul pe buze de aceasta intamplare. Ni se intampla tuturor, nu esti singura. Hristos a Inviat!
@ Ioana - asta e taree, eu am patit-o in Bucuresti cu tramvaiul in Diham :))
@ Geanina - eu nu imi permiteam luxul de a gresi ruta, erau ultimii mei bani cei cu care mi-am platit biletul :))
Daca ai stii cate artificii am facut, platisem intoarcerea pentru un intercity si am calatorit in final cu acceleratul. Era 3 dimineata, iar povestea asta are la baza multe elemente pe care o sa ti le povestesc candva. Atunci, in clipele acelea eram tare trista ca trebuie sa treaca elevii prin situatia respectiva, dar se pare ca mai afectata eram eu decat ei, lucru pe care l-am ascuns cat am putut. A trecut. Pe curand!
cu siguranta nici una din partile implicate nu vor uita curand intamplarea :)
Mi-ar fi polacut sa fiu acolo, mie mi se intampla tot felul de lucruri ciudate, in general :)
pe mine nu mă va ”paște”(fericit) chestia asta...
cred!
:))
timi e la 100 km de resh...deci nu e mare brânză:)
@ nol - stau la 120 km de Buc :D
Dar asta nu ma face sa dau mai des pe acasa :">
ofof....asta nu e bineeeeeeeeeeeeeee
renegato :)
@ ATB fan - ma crezi ca zilele trecuta ma gandeam la tine ? (oricine ai fi)
da, sunt o renegata, ca tine :P
1.Nu te cred. :)
si
2.Nu stiu de unde ai scos-o, dar intr-adevar sunt si eu un renegat.
1. n-ai decat
si
2. am tradus versul melodiei :D
Smart, nu ?!:P
1. sorry :)
si
2. let`s say .. smart enough ;)
1. 8-|
si
2. nici nu vreau sa depasesc limita. Ca apoi poate aflu ceva ce nu mi-as dori.
vorbesc la modul general
Ma bucur ca nu faci aluzii.
Ilana, sa stii ca si-a revenit blogspotul. Nu stiu daca si eu. Imi cer iertare pentru deranj...
Aaa, multumesc pentru blog-roll, scuze dar trebuie sa mai muncesti un pic. Iarasi. Din cauza mea...
nu e nicio problema :)
Multumesc de comentariu!:)Apropo de religie, eu sunt orodoxa;tu?
semne ori de oboseala,ori de imbatranire :))) bine ca ai ajuns intr`un final .aaa, si norocu` tau ca ai avut un vecin de compartiment dragut ;)
@ Alex`andra - sense de oboseala si imbatranire :D
dragut dar manelist, m-a innebunit pana acasa, el si copchila lui, ascultau manele la telefon, pe difuzor :))
Trimiteți un comentariu