Rămân însă și mai multe despre care nu pot scrie. Vorbesc cu mine, mă cert cu mine, îmi reproșez. Formulez sentimente, caut melodii care se li se potrivească. Playlist-ul meu mă urăște. Îmi trage câte una în stomac. Imagini care să descrie mai bine decât 1000 de cuvinte ceea ce îmi trece prin cap. Compun propoziții. Lungi, scurte, clare și pompoase. Apoi ajung în fața tastaturii și o gumă imaginară sterge tot ceea ce cred, ce gândesc, ce simt.
E frig afară. E lună plină și stau la colț. Drept pedeapsă, îmi defilează prin fața ochilor, când privesc în gol prin ușa mare de sticlă de la balcon, Mihaii, Alini, Radu, Cristi, Alex D. Iar el stă fix, în patul din stânga. E frig, mi-au înghețat picioarele și îmi singură mușc buza de jos, pentru că el a încetat să o mai facă.
Fără gust, fără parfum. Fără durere sau plăcere fizică. Fără gol în stomac. Fără aritmie și fără febră musculară. Și totuși unele palme dor mai tare.
1 Păreri:
Mda..
Trimiteți un comentariu