Cu lațul de gât

Am rămas în urmă. Toți din jur au făcut ceva cu viața lor. Și cei mai mulți se însoară.
Nu sunt adepta căsătoriei, e o capcană! Un carusel din care cu greu te mai poți da jos și dacă scapi, ți-e greață mult timp după. Iar la nunți nu îmi place să merg. „E cea mai fericită zi din viața mea!” De ce? Pentru că ai găsit pe unu' să te ia de nevastă? Pentru că nu o să mai ai libertate? De când e dragostea o competiție? Nu înțeleg nebunia asta - NU trebuie să ai cei mai mulți invitați. NU trebuie să ai cea mai pufoasă și sclipitoare rochie! Și NU trebuie să îți distrugi sănătatea ca să încapi în ea.

Într-o relație, cei doi nu vor fi niciodată egali. Nici veniturile nu vor fi egale. E pur și simplu o investiție proastă. E ca și când te înscri la ruleta rusească și butoiul este plin.

Iar căsătoria înainte de 25 de ani mi se pare o prostie. Sau poate cred asta pentru că e a doua oară când se întâmplă ca un el să ceară pe altcineva, nu pe mine...