et que le jour commence, et que le jour finisse,
sans que jamais Titus puisse voir Bérénice
Câteodată mă uitam afară pe geam și mă gândeam că poate și tu o faci. Speram, mai degrabă s-o faci.
Mă uitam la blestemata aia de fereastră și speram să mă surprinzi uitându-mă în direcția ta, ca să te pot minți când m-ai fi întrebat dacă mă uitam după tine, să-ți pot spune că nu. Tu să fii sigur că asta făceam și să încerci să scoți adevărul de la mine. Să mă vezi eschivându-mă, înroșindu-mă. Ca un copil... ca o copilă...
Nu știu dacă scopul era să te îndrăgostești iar de mine, să te chinui, să mă îndragostesc și mai tare de tine sau să mă chinui singură și mai mult...
15 Păreri:
Chiar trebuie sa-l stii?
m-am gandit mai bine, si nu trebuie...
ca sa scrii postul asta ti-a trebuit mai mult decat o sutime"_
când eram clasa a 4 ţin minte că mă uitam la fereastră şi mă gândeam la o fata. prima mea iubire! ;)) şi tot la fel, speram că şi ea se uită. doamne ce copil! :)))
Cum iese romantismul din tine cateodata:)
Deci prima mea iubire, daca a fost asa ceva la vremea aia :)) a fost la mare la Navodari :)) pe la 12 ani asa, atunci si primul sarut :)) geez that was...INSANE! Zabaleam eu dupa una la discoteca si a venit la mine si m-a sarutat!!! Am iubito vreo juma' de an dupa, desi n-am mai vazuto de-atunci :))
Miss G
ȚI SE PARE! Eu și romantismul :)
Tod, uite ce a scris Miss G. la ea pe blog. Acolo se potrivea mai bine comentariul tău :D
deci am vazut altceva acolo!!! :))) ti sparg sa moara porcuuu!!!! :)))
ups. uitasem de comentariul ala :))
Adevărul este pe undeva pe la mijloc... Ca de fiecare dată...
sorry de offtopic.scuze ca am scos postarea .cred ca eram too sober spre dimineata.totusi as vrea sa stiu pe ce muzici bei.indiferent de motiv:)
eh, asta e acum. nu știu de ce, dar se pare că nimeni nu vede bara de pornire, în care apare „off topic” dar nu mă supăr :)
păi poate o să-ți zic, dar un pic mai încolo, că mâine am examen :))
deci bafta! :)
Eu vad postarea asta din perspectiva lui:
Din statie lui 226 la Romana fuge pana in fata la ASE, fericit ca a luat un interviu la o multinationala, si cauta din priviri fereastra unde capsorul ei ar trebui sa fie. Dar ea nu raspunde la telefon. Nu il iarta. El cumpara o lalea galbena, si incearca sa-si faca curaj...
Dar e tarziu.
Arunca laleaua la cos si nu mai cauta chipul ei in geamul cladirii de birouri.
Pleaca inapoi in Constanta.
Ar trebui sa scriu despre asta. Poate in apriilie cand se implineste un an.
Postarile tale (din perspectiva Ei) imi trezesc mereu amintiri (si simt nevoia sa postez o replica din perspectiva Lui)
Trimiteți un comentariu