luni, noiembrie 2

Visul în care ne construiam o casă

Era un trafalet pe acolo, vopsea albă, niște camere înalte, câteva haine aruncate pe jos, prea puține pe noi... o saltea mare pe jos, nu avea ramă. Niște ferestre mari, dar nu știu ce decor era afară, nu contează.

Eram eu cu tine, erai și tu cu mine, eram noi. Și ne era bine, pentru că zâmbeam.

Nu vreau să ne trezim. Sau măcar ridică-te din pat fără a mă trezi pe mine, fără să mă miști. Lasă-mă dormind pe perna care îți păstrează parfumul, forma ...


Evanescence - Anywhere

8 Păreri:

Claudiu Negreu spunea...

vise placute:P

Adrian Barbat spunea...

din pacate sunt prea multe vise spulberate si multi care ajung sa creada ca nu mai merita sa visezi desi e singura hrana pentru suflet

Rodica spunea...

trecutul vorbirii tale are o urma de tristete,cel putin mi-o imprima mie....

Anonim spunea...

@Monkey, merci mult!

@ Adreian Barbat
La cât și câte visez eu, ar fi trebuit să fiu de mult obeză :D

Anonim spunea...

@Rodica

nu e deloc tristețe, e speranță. Sunt în stadiul în care abia îmi armez relația :)
Sper că am pus destul fier-beton și că o să reziste!

Rodica spunea...

asa,asa...constructie usoara,si sa nu fie nevoie sa-l zidesti inauntru,nici sa-l lasi pe acoperis...

AngelWings spunea...

auzi...nu te supara...da' tu cumva ai fost cu mine in camera prima data cand am pasit in apartamentul de aici...? Ca prea se potrivesc toate...din pacate :(

Anonim spunea...

cu gandul, draga mea :)

Trimiteți un comentariu