Turn back time

It's a new day, but it all feels old.

Vești teribile despre un suflet pierdut. Vești care mă pun pe gânduri. Oare eu fac ceea ce îmi place sau ceea ce trebuie? Am ales corect? Voi fi în stare să duc la bun sfârșit ceea ce am început ?
Și îmi aduc iar aminte de planurile mele, de idealul meu...
Stau in pat, pitită sub pătură, ca un struț (ce ochii nu văd, inima nu simte). Mă chinuie unele gânduri, oare aș fi putut evita ce s-a întâmplat? Dacă aș încerca să îi vorbesc? Oare ce aș mai afla?
"sincer,vietile voastre in afara de trecut nu mai au nici un punct comun"( zise Sonia.)
Planuri făcute împreună, promisiuni...

și aș fi dorit să am o cană de ceai în mâini, să sorb din ea, cuibărită într-un colț al patului, între cele patru perne ale mele, sub pătura mea cea mare și calduroasă, îmbrăcata doar intr-un pulover gros, alb, pufos...
E ceva magic în legătură cu ceaiul, pe mine mă face să uit de tot și să renasc...
Punct ochit, punct lovit.