joi, februarie 19

Bună dimineața

Stând de vorba cu ea și încercâd să aflu de ce toată noaptea m-a luat in brațe... am ajuns să mă gândesc insistent la ce mi-a zis:

Păi mă, de când a plecat mama, el s-a mutat la mine. Mi-a fost frică la început, mă gândeam că o să mă plictisesc să îl văd tot timpul, sau mai rău, el de mine. Am mai auzit cazuri. Și nu vroiam să se întâmple așa. În primele zile am fost cam speriată. Apoi am început să ador să fiu luată în brațe, să îmi țină cineva de cald, să ne alergăm prin pat seara, până oboseam. Taci, mă, nu râde că nu la sex mă refer. Ci la simplul joc. Vorba Soniei, lupte greco-romane.
Aveam seri și seri, că ne certam ca nebunii, ba chiar am aruncat cu o cană după el o dată, mă omoară mama dacă află că am spart-o. :)) Aveam și seri în care punea el masa, că eu trebuia să învăț la Anato și compania. Deși avea și el examen sau test a doua zi.
Aveam nopți în care nu vroiam să adorm, doar să stau și să mă uit la el cum doarme, să mă joc cu părul lui, sau să îl țin de mână. Dimineți în care mă trezeam din instinct, dormeam doar cu gândul că trebuie să mă trezesc înaintea lui ca să îl văd când se trezeste, sau să îî fac omletă cum îi place lui.

Auzi, dar când v-ați cunoscut... credeai că o să ajungeți aici?

Ce-ai soro ? :)) Când ne-am cunoscut am zis că eu cu asta nu mă întâlesc a doua oară, nu mai știi? Hai că ți-am zis... Dar el a continuat să mă caute, apoi să mă ignore câteva zile, iar să mă caute și tot așa. Și uite, nu-mi pare rău că atunci m-a stresat cumplit.
Abia aștept să vină primăvara, să ne plimbăm pe faleză, să învățăm în parc, să bem o Cola rece și să jucăm cărți pe pedepse. Chestii de copii ai spune, dar nouă ne plac și în plus, nu ne plictisim niciodată unul de altul, facem mereu ceva nou.

Între timp îi sună telefonul, și după melodie îmi dau seama cine e. Ies din cameră și o las să vorbească liniștită la telefon.
O aud râzând și mă bucur pentru ea.
Apoi o aud: Lex, hai înapoi, merci! Nu trebuia totuși să ieși...

Dar el e din Brașov, nu? Ce naiba caută la Galați?

Pe mine, evident
Și râdem amandouă. Discuția continuă... iar curiozitatea mea sporește. Cum o fi, oare ? ...

4 Păreri:

Anonim spunea...

cum o fi? pai ce, nu stii? all those years..

Anonim spunea...

nu e cine stie ce!
si sa te fereasca sfantul sa sufle spre tine dimineata :))

Anonim spunea...

merci ptr roza perspectiva! NOT!

Anonim spunea...

merci ptr inspiratie. cred ca am gasit subiectul prime mele postari

Trimiteți un comentariu