Presesiune

- Îți pun caietele pe pat.

- Bine, dar ce vrei să faci?

- Păi o să mătur și o să frec covorul... n-am chef să învăț.

(câteva ore mai tărziu)

- Hai să îmbrăcăm dulapul în hârtie colorată. Sau în imagini din reviste. O să arate super, pe bune!

- Tu chiar n-ai chef să înveți...

Dragă Ilana,

Sunt Alexandra, vocea aia pe care o mai auzi tu din când în când și de care nu prea vrei să asculți. De ce mă, fată dragă? Eu chiar îți vreau binele.
Acum îți invadez blogul, dându-le tuturor șansa să afle ce te chinuie pe tine în ultima vreme. Și îți dau și sfaturi, că de, d-aia sunt aici - să te sâcâi cu înțelepciunea mea (je suis sage, tu t'en souvines?). 


În primul rând, ia mai lasă-i dracului pe cei care n-au bunul simț să asculte măcar scuzele tale. Cu toate că ai avut și tu o parte de vină, a fost un rahat peste care se putea trece foarte ușor, ai avut curajul să accepți partea ta de vină, să-ți oferi scuzele. Ți-ai făcut datoria. Nu vrea să înțeleagă, que se jode! You are selfsufficient, remember?


În al doilea rând, deși știu că e prea devreme ca să fie atât de târziu, du-te de te caută. Aici știm noi la ce ne referim. Și nu târî nimeni în treaba asta, e doar problema ta. Ține doar pentru tine (și pentru mine, normal) treaba asta, doar nu vrei să înfrunți iar privirile alea...

Ca să concluzionăm, renunță la fața aia de cadavru, că se prinde lumea, nu vezi? Deocamdată atât, ne auzi cât de curând.

Go ahead, shoot!

 Mi-ar fi nu știu cum să mor, să mă așez adică de bună voie înaintea plutonului de execuție și să accept moartea, fără să-mi fi confruntat, măcar o dată conștiință cu conștiința celui care va ordona să fiu omorât.

~Laurențiu Fulga, Alexandra și infernul, p. 27

Planuri

Anul acesta

• nu mai vorbesc prostii;
• nu mai fac aluzii la anumite chestii (prietenii știu la ce);
• nu mai vorbeșc așa mult și mai ales neîntrebată;
• o să iau în continuare bursă;
• o să dorm noaptea;
• o să merg chiar mai rar (dacă e posibil asta) acasă;
• n-o să mai fiu așa răutăcioasă, sau cel puțin nu o să mă exteriorizez....
• n-o să accept nicio cerere în căsătorie. Am zis!
• n-o să mai ascult câte o singură melodie zile întregi (cum a fost cu Selfish Jean, Dead memories, War, Urban violent, the lost Song, Snuff etc);
• o să ascult muzică cu căști, nu cu subwoofer cum o fac de obicei;
• fac rost și mă apuc de citit bibliografia pentru master în... Nu vă zic, că poate nu se adeverește...
• Îmi fac curățenie în laptop și îmi fac o copie a tot ce am etc

Dacă mi-am propus chestia asta după revelion e valabilă? Nu?! Așa mă gândeam și eu...

A treia ceașcă de cafea

Patru metri pătrați sunt prea mult pentru noi, nouă ne ajung doar doi. Nu avem nevoie de mai mult.
Prinde-mă de mijloc și aruncă-mă în pat, lasă-mi un pic de timp să prind o pernă și să arunc cu ea în tine, așa cum o fac de obicei. Dă-mi motiv să mă port ca un copil, știu că-ți place când o fac, îmi dau seama din zâmbetul tău.
Aleargă-mă prin așternuturi, prefă-te că mă prinzi, eu o să mă prefac ca fug de tine.
Pune un film și hai să mai pierdem o noapte în încercarea de a-l vedea...

(alt) Aviz amatorilor

Ce citiți aici, de fapt nu citiți aici! Pentru că ce scriu nu ie! IE saiăns ficșăn. E masturbare cerebrală, cu un orgasm pe măsură.

Un plan malefic de-al meu e să vă fac pe voi să credeți că sunt o persoană sensibilă, eventual îndurerată după niște relații care m-au dus în pragul depresiei. Probabil mă credeți și vreo grăsană plină de bube și păr pe picioare. Pe când eu sunt slăbuță, înăltuță, bine proporționată, cu tenul ca de mătase, și într-o relație fructuoasă (doar că nu o să zic cu cine, să creadă fiecare dintre ei că despre el e vorba; muahaha!)

(sunt sub influența aerului de Ungaria, nu luați în seamă această postare, de fapt n-am vrut să mă deconspir, sunt într-adevăr un monstru nașparliu, cu părul slinos, întrebați-l p-ăsta, el știe)

Pericol de...

E ciudat cum totul vine la pachet cu ingredientele inscripționate la vedere și instrucțiuni de folosire - chiar și un amărât de săpun, după cum am putut observa.

Și e și mai ciudat că, în ciuda tuturor precauțiilor noastre - măști împortiva gripei, mănuși de plastic, prezervative sau mâncăruri cu vitamine și mai știu eu ce complex de antioxidanți, noi, oamenii, nu avem nici instrucțiunile, nici componentele (ceea ce ne face să fim noi) la vedere. N-ar fi drăguț dacă fiecare ar veni cu un flyer în care să fie menționate toate efectele secundare pe care celălalt le poate avea asupra ta, imediat sau în timp? ... sau în cazul în care îl administrezi concomitent cu altc...eva?

Și uite așa te trezești într-o dimineață că de fapt ai alergie la cel de lângă tine, că nu te-a protejat de o răceală, că plapuma ți-a intrat la apă, că relația nu-ți mai vine bine pentru că ai luat câteva kilograme ...

Zâmbește, îi derutează pe ceilalți!

-trebuie să plec!
-mai stai 5 minute.
-la tine 5 minute înseamnă o oră!!
-bine, atunci doar două minute...

Aici

Aici e loc de datul cu capul, sau cel puțin de urat câte ceva pentru Crăciun și Anul Nou!

Un „Mulțumesc, la fel!” anticipat!

Editare ulterioară: (datorată sarcasmului Dom-șoarei G.) pe mine mă deprimă Crăciunul. La origine, era o simplă sărbătoare, plină de însemnătate. Ne bucuram că am primit pe Cel ce avea să ne scape de păcat. Acum ne lăfăim în cadouri scumpe, luminițe de Crăciun, mese pline de mâncăruri de care abia ne atingem... fără să ne gândim (unii din noi) că nu în asta constă, că sunt atât de mulți care n-au ce pune pe masă și sunt cu mult mai buni și mai primitori ca noi.

Ar trebui să fie sărbătoarea smereniei. Dar nuuuu, noi ne bucurăm că s-a terminat postul și putem, iar, să facem de toate, să mâncăm până plesnim. 

„Acasă, cu familia!” Câți stau acasă cu familia? Și nu în simplul sens de stat degeaba și uitat la tv (eventual cum a fost împușcată fam. Ceaușescu). Cine mai merge acasă și nu discută politică, fotbal sau economie? Cine-și mai aduce aminte să se bucure?

Mântuitorul despre care tot scrie lumea în mesaje pe telefon s-a născut într-o IESLE, în frig, fără nimic, doar cu familia!

Suntem din ce în ce mai egoiști, mai dornici de un Moș (...Crăciun, dacă altceva nu pică) și atât.

Îmi pare rău că fix azi scriu despre asta, îmi pare rău dacă supăr pe cineva, dar chiar nu mă pot abține...

Ce mă mai enervează pe mine

Oamenii care nu știu să zâmbească la primul fulg de nea. Care nu se bucură la o bătaie cu bulgări, care nu știu să râdă de cei prinși în trafic. Nu-mi plac cei prinși în trafic ce stau bosumflați la volan în loc să caute o melodie haioasă la radio și să se gândească ce bine le va fi când vor ajunge acasă.