marți, ianuarie 5

Go ahead, shoot!

 Mi-ar fi nu știu cum să mor, să mă așez adică de bună voie înaintea plutonului de execuție și să accept moartea, fără să-mi fi confruntat, măcar o dată conștiință cu conștiința celui care va ordona să fiu omorât.
~Laurențiu Fulga, Alexandra și infernul, p. 27

10 Păreri:

Monkey-Claudiu spunea...

pt ce?

ILANA spunea...

mi-ar plăcea să știu dacă se gândește la mine ca la un alt viitor cadavru, ca la o victimă, ca la ceva ce-i produce plăcere... sau se gândește la altceva, ignorându-mă complet...

Monkey-Claudiu spunea...

te intereseaza ce gandeste ??? mai bine trebuie sa te gandesti al tine

ILANA spunea...

ce să mai gândesc despre mine în momentul ăla? Să-mi pară, eventual, rău? neee

David spunea...

in ultimul timp ai doar ganduri rele. nu e prea bine..

ILANA spunea...

eu le consider cât se poate de normale, sincer.
Cred că oricine s-ar fi putut gândi la asta...oricine cu ceva imaginație (și câteva probleme la cap, e drept...)

scarlet spunea...

Daca te gandesti la asta,desii si eu cred ca e normal pe undeva,ai fost deja in fata plutonului de executie.
Aminteste-ti,privirea...

Cristian Lisandru spunea...

Interesantă temă... Păcat că în faţa plutonului de execuţie rămâne mult prea puţin timp la dispoziţie...

Miss G. spunea...

Mi se pare cunoscuta, dar nu stiu de unde. Oricum, foarte profunda si cuprinzatoare fraza asta.

ILANA spunea...

îți spun în privat de ce îți sună cunoscut...

Trimiteți un comentariu