vineri, iunie 15

in vino veritas

Spaghete cu ou. Sos de roșii, ceapă verde, busuioc, usturoi, ardei gras, o cană de vin alb și parmezan. Și un pahar cu vin alb care să clătească gustul independenței.

De pe balcon văd multe, dar nimic clar. Îmi pun ochelarii, și văd trei puncte de reper în București și încă sunt pierdută. În blocul din față toți sunt, la fel ca mine, pe balcon, încercând să treacă peste săptămâna asta. Eu însă încerc să trec peste mai multe săptămâni. Sunt 10 luni de când împărțim casa. Și nu de puține ori mă întreb dacă o să te întorci aici după muncă. Și uneori sper să nu.

Oricât am vrea noi să credem asta, oamenii nu se schimbă. Niciodată. Doar cei care sunt pe dinafară au impresia asta. Vom fi ce am fost și suntem ce vom fi. Oameni nu se schimbă, oamenii devin ei.

Nu m-am schimbat, am primit șutul în fund necesar să fiu cine sunt, și mă ascund pentru că urăsc să fac complimente inutile, să vorbesc cu lumea, să povestesc viața mea. Îmi place să fiu singură și într-o oarecare măsură mă tem de asta. Am citit în cărți că nu poți de unul singur...

Așa că stau pe balcon și ți-am păstrat puțin din paste. Pentru că oricâtă pizza ai mâncat în oraș cu prietenii tăi, mereu vii acasă și vrei să guști ce am de oferit. Și apoi clătești totul cu o gură de bere vulgară.

Tu când mi-ai gătit ultima dată?

4 Păreri:

Ionut Maxim spunea...

La mulți ani dragă Ilana! Să fii sănătoasă și inspirată! :)

ILANA spunea...

Mulțumesc, dragă Ionuț :)

Rodica spunea...

of, târziu-târziu am mai venit şi eu, nici spartul târgului nu se mai aude....
Bucurii să ai, cu înflorituri sau în linii drepte- cum ţi-o plăcea, apoi să fii gata, atunci când o fi şi să fie senin cât umbrela ce te adăposteşte de oameni şi împrejurări de cacao!
La mulţi ani!
De nu înţelegi ce-am îndrugat pe aici, spune şi trimit şi traducerea...e pe undeva pe aici...
:)

ILANA spunea...

Mai bine mai târziu decât niciodată.

Mulțumesc pentru urări :)

Trimiteți un comentariu