vineri, februarie 10

cu nasul pe sus


Nu sunt eu mare, sunteți voi pitici!


Tu cum mă vezi pe mine ? Când ne-am cunoscut, acum mult timp, parcă acum o viață, cum m-ai văzut? Ce ai observat întâi la mine ?
Tot ce am observat eu era că sunt mai înaltă. Și că trebuie să mă port ca atare. Nu ți-am zis niciodată, dar din cauza înălțimii mele cred că trebuie să fiu... la înălțimea așteptărilor.
De ce cred eu că oamenii mă văd altfel, în loc să mă vadă doar mai înaltă? De ce sunt intimidați de mine ? De ce am impresia că nu ar trebui să dansez sau să stau în față la o poză de grup? Și de ce de fiecare dată când fac o poză flexez genunchii? De ce cred că e ceva burlesc în mișcările mele? Și mai important când am dezvoltat complexul ăsta?
Nu îmi place când mă uit de sus la oameni, la propriu! Nu îmi place când nu pot să port tocuri. Nu îmi place să stau mereu cu grija că unei fete înaltă îi stă bine doar slabă băț. Și nu îmi place când trebuie să mă aplec după ceva... e un drum așa de lung până jos și înapoi, că amețesc.

2 Păreri:

NineVisions spunea...

Eu am observat cat de draguta erai, de fapt erati doua, numai una avea o bratara la mana

Manon spunea...

Complexul este auto-impus. Este o impresie. Mintea lor musteste de imposibilitatea de a trece peste diferente. Esti altfel. Esti asa cum nu vor fi niciodata. Imbraca-te in incredere de sine. Ignora turma. Esti frumoasa asa cum iti impun ei sa nu fii. Poarta tocuri. Fii la inaltime! Stiu cum e sa te apleci pe la praguri...si imi place.

Trimiteți un comentariu