le mâle

Am nevoie de aer, am nevoie de odihnă. Simt nevoia să vorbesc, să spun cuiva. Și nu pot.
Am nevoie de aer pentru că în nări mi-a rămas un miros de parfum. Și nu pot să respir fără să îmi amintesc.
trebuie să mă odihnesc, pentru că sinapsele se încing ori de câte ori știu că acea persoană va fi mândră de mine, că trebuie să fac așa încât să nu o dau în bară. și muncesc, lucrez, trag cât pot eu de tare. Și uneori peste măsură.
Când vreau să spun-i spun câte ceva, mi se împiedică limba, nu pot să spun nimic, nu îmi mai amintesc cum se vorbește corect, am impresia că aș spune niște enormități. Și tac. Nu-i mai cer ajutorul, deși în destul de multe instanțe fără să întreb dacă e în regulă să înot văd cum mă duc la fund...
Și nu pot să fac nimic, sper doar să treacă într-o zi.