Eu nu știu cum este să „agăți” un tip, nu știu cum este să „te agațe unul într-un club”, pentru că mereu îi ignor, îi refuz, îi intimidez. Sau sunt cu altcineva. Și mă tem de fiecare dată când flirtez cu cineva care chiar îmi place... de teamă să nu fiu refuzată.
Eu nu știu cum este să nu fii într-o relație. Mi-am petrecut viața între unul și altul, într-o pereche sau alta de brațe. Nu știu să mă comport în societate fără să am cu cine ajunge într-un loc și să plec de acolo cu aceeași persoană. Nu știu la cine să apelez când mă plictisesc la o petrecere, nu știu să mă bag în seamă cu lumea nouă, nu pot să dansez cu cineva dacă nu-i cunosc ritmul, stilul.
Eu nu știu cum este să sari din pat în pat, pentru că deși aș fi genul ăla de băiat, nu aș putea niciodată să fiu genul ăla de fată. Mă tem de tot felul de lucruri, de la boli, la sarcini, la faptul că m-aș putea îndrăgosti sau de faptul că s-ar putea să regret totul a doua zi.
Eu nu pot să îmi pierd vremea cu oameni care îmi displac, pentru că viața e prea scurtă pentru a-i pune pe alții înainte. Nu mă tem să refuz, nu mă tem să îmi schimb părerea.
Eu nu pot petrecere Crăciunul cu nimeni anul ăsta, e prea deprimant. Iar momentan, orice persoană de sex opus este un dușman.
Eu rezist la băutură, dar doar pentru că nu sunt mahmură a doua zi, nu înseamnă că nu fac lucruri prostești sau că nu regret multe...