Ce se vede în oglindă

De AICI.


Principala trăsătură a caracterului meu: fac comedie dintr-o dramă și dramă dintr-o comedie competitivitatea


Calitatea pe care o prefer la un bărbat: curajul de a-mi zice să tac.

Calitatea pe care o prefer la o femeie: capacitatea de disimulare

Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: că nu sunt mulți (a se citi că e doar una și e „pe bune”, pentru totdeauna)

Principalul meu defect: că nu recunosc a avea vreunul

Ocupaţia mea preferată: cititul

Visul meu de fericire : nu cred în fericire, ci în bucurii mărunte.

Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: nu cred în nefericire, ci în depresie profundă din cauza unei chestii.

Ce-aș vrea să fiu? răspunsul de la întrebarea nr 4

Ţara în care-aş vrea să trăiesc: Franța

Culoarea preferată: vișiniu (și maro)

Floarea preferată: cactus

Pasărea preferată: bufnița (mai arată-mi tu pe cineva care poate să se descurce perfect noaptea și să rotească capul la 360 grade!)

Prozatorii mei preferaţi: Fiodor Dostoievski, E.E.Schimtt, Yves Navarre

Poeţii mei preferaţi: Al. Macedonski, Ion Minulescu

Eroul meu preferat: Superman

Eroina mea preferată: Schtrouphette

Compozitorii preferaţi: sigur nu Moga! Nu sunt cine știe ce cultă, nu pot să mă pronunț.

Pictorii preferaţi: Diego Rivera

Eroii din viaţa reală: mai există așa ceva?

Eroinele din istorie: Mata Hari

Băutura şi mâncarea preferate: rom. Rom și rom (roșu)

Numele preferat: Alexandra, normal.

Ce detest cel mai mult: când alții mint mai mult ca mine.

Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Cezar, pentru că am avut mult de învătaț, atât la istorie cât și la limba latină.

Fapta militară pe care-o admir cel mai mult: World Trade Center. Și pentagonul. Au avut tupeu!

Darul natural pe care-aş vrea să-l am: uitarea

Cum aş vrea să mor: în timp ce trăiesc.

Starea de spirit actuală: mi-e somn . Și cu toate astea sunt destul de energică.

Greşeli care-mi inspiră cea mai multă indulgenţă: indulgenta nu cred că a fost în pachetul de super-oferte pe care l-am primit.

Deviza mea: Fuck beauty! Get smart!

Întrebarea săptămânii

De ce devine compromițătoare arta compromisului într-o relație?

Glonte sub chip de argument

Ești doar o țigară dintr-un pachet. Mai sunt 19 ca tine aici, milioane în alte locuri. Dar am ales să te fumez pe tine. Erai mai la îndemână.

Te-am luat în mână și te-am lovit ușor de masă, m-am uitat la tine și apoi te-am aprins. Fumegai ușor și abia așteptam să te simt pe și între buze. Am tras un fum și l-am savurat. Apoi te-am lăsat să fumegi, uitându-mă cum te pierzi, lăsând în urmă un miros și un gust. 
Am tras din nou, iar și iar. De fiecare dată micuța flacără se aprindea, din ce în ce mai roșie. Te-a mistuit complet. Te-am terminat și, satisfăcută, te-am stins călcându-te-n picioare.
Ce-a rămas din tine? Un simplu muc, stins, trântit la pământ, între alte mucuri... zeci de alte mucuri.

În mintea mea fumez în fiecare seară, mă folosesc de un chibrit pentru a aprinde o țigară. Aleg un singur băț, dintr-o cutie în care sunt cel putin 20 de bețe asemănătoare...

Before sunset

Julie Delpy - A Waltz for a Night

(versuri din filmul Before sunset, 2004)

Minunatul C4

De fapt, mai minunate sunt specimenele ce-l populează de parcă ar fi grădină zoo, nu cămin.

În condițiile în care Căminul nr 4 TEi are bucătărie cu aragaz și tot ce-ți trebuie (mai puțin curățenie ...) niște dom'șoare făceau, azi-noapte la ora 1 am, MICI. PE HOL! Imaginează-ți mirosuri!

Ultimul sărut (sau Palme, partea 10)

În general (sau cel puțin așa a fost la mine) ultimul sărut e cel mai reușit. Și e simplu să-ți dai seama de ce.

În primul rând, pentru că după ce ai exersat chestia asta cu cineva, te obișnuiești cu stilul său, te pliezi pe el. Și când vine vorba de ultimul, știi exact ce și cum să faci.

în al doilea rând, pentru că știi că-i ultimul și vrei ca celălalt să-și amintească (eventual) de el. Și nu vrei să-și amintească ceva aiurea. Ci cât de plăcut a fost, cât de mult ar fi vrut să nu te oprești, să nu-ți dezlipești buzele de ale sale și să pleci.

În al treilea rând, pentru că, din moment ce există un sărut de despărțire, nu e totul încheiat, încă mai există un pic de jar acolo. Și speri că astfel să-l stingi. Aș, pe naiba, că asta nu se întâmplă. Pur și simplu te trezești că sărutul a fost delicios, că trebuie să pleci și nu mai vrei s-o faci.

Bulevarde

E 20.00. Ne urcăm în primul taxi pe care-l vedem. Destinația - Aici, de unde ne-ai luat. Mergi pe unde vrei tu, bulevarde mari să fie. Luminate. Pline de oameni. Pui melodia asta și, când îți zicem noi, te poți îndrepta către locul ăsta.

TRAVKA - venus

Taxiul se pune în mișcare, pe blv Lacul Tei. Te uiți la mine și zâmbesc, mă săruți. Ieșim de pe lacul Tei și intrăm pe Doamna Ghica, Colentina, Mihai Bravu. Mă dezbraci exact când ieșim de pe Mihai Bravu și intrăm pe Basarabia. Șoferul și-a îndreptat oglinda către noi. Mie îmi place și zâmbesc. Apoi Chișinău, Iancului, Pache Protopopescu și zâmbesc când văd clădirea facultății de instalații. Carol I. Brătianu, Caranfil, Șerban Vodă, Viilor, Rahovei, Mihail Sebastian și aici mă uit pe geam. Zâmbesc la cei din mașina lângă care stăm la semafor. 13 septembrie. 

Închid ochii, însă percep luminile care se succed. Titulescu. Aviatorilor, uite și parcul Herăstrău. Barbu Văcărescu...și observ că s-a făcut dimineață...

Mulțumiri tatălui meu

Au fost odată un băiat și-o fată, fata plăcea băiatul, băiatul plăcea fata. Toate bune și frumoase până când tatăl, mai ^%$*& de fel, s-a opus. Cică el nu era de ea. Și ea, de frică, a încetat să-l mai vadă... doar noaptea... se mai întâlneau, vorbeau la telefon.

Doi ani jumătate mai târziu, ea aude iar de el, căci el vorbește cu o prietenă de-a ei și se ajunge să se vorbească despre ea. Ea se gândește dacă ar fi bine să îl sune sau să-i dea măcar un sms.

Mulțumiri tatălui meu pentru nimic!
Și scuze lui pentru că... nu s-a întâmplat nimic...

ps: e destul de tulburător să auzi de la alții că el consideră că ai fost singura cu care am avut într-adevăr o relație chiar dacă n-am putut să fim împreună. Că ești singura cu care am avut ce discuta, mereu, mereu despre altceva.

Une vie de chatte, II

Să fi fost o pisică, aș fi fost cu siguranță una vagaboandă.

Mică fiind, mi-ar fi greu să mă deplasez, aș fi caraghioasă când aș încerca să merg, cu labuțele instabile și codița mereu ridicată. Stăpânii mei (cu siguranță cineva mă va adopta) s-ar amuza pe seama mea. Apoi aș crește, aș încerca mereu să sar pe mobilă, aș sta ascunsă după perdea și aș sări pe picioarele lor. M-ar lua în brațe și m-ar mângâia între urechiușe.

În momentul în care voi fi suficient de mare, voi fi în stare să sar peste tot, să urc pe șifonier și să dorm acolo. Aș face multe trăznăi, pentru că aș putea să le fac, pentru că, încă de pe vreme în care eram o mâță, mi-aș fi dorit să le fac, doar că nu puteam.Stăpânii mei s-ar supăra rău pe mine, și și-ar aduce aminte cu tristețe de zilele în care eram drăgălașă, inofensivă pentru plantele și mobila lor. Aș îmbătrâni fără să-mi mai fie acordată atâta atenție. Probabil mi-ar păstra unul dintre copii, ca să abia o nouă sursă de amuzament. posibil chiar unul ce-mi seamănă, ca să le amintească mereu de mine, când eram în floarea vârstei. M-aș supăra, aș ajunge să-mi urăsc propriul copil, oricum am menționat că n-aș fi o mamă prea bună. Dar viața trebuie să-și urmeze cursul...

Dă-mi mâna!

Îmi plac băieții (oare mai e cazul să le spun băieți? Câți dintre ei mai sunt? Câți dintre cei care mă atrag nu sunt bărbați?... sau pe aproape, în orice caz) cu palmele mari, cu degetele lungi, drepte.

 Pentru că mâinile voastre, domnii mei, au fost făcute pentru cu totul altcineva - pentru noi, reprezentantele sexului slab. Avem nevoie de mâinile voastre ca să deschidem un borcan sigilat, avem nevoie de mâinile voastre ca să coborâm niște scări abrupte, ca să bem când suntem foarte insetate, ca să ne fie dat părul după urechi, ca să scăpăm de haine, ca să ne ridicăm din pat, ca să ne ținem echilibrul când suntem trezite din somn. Avem nevoie de mâinile voastre pentru visele plăcute din fiecare noapte. Avem nevoie de mâinile voastre ca visele alea să devină realitate.

Shine down on me

Din seria Nu mă întreba nimic, nu vreau să (mă) mai mint, vă prezentăm azi:

Shinedown - Call Me
Asculta mai multe audio Muzica

Une vie de chatte

Să fi fost pisică, aș fi fost cu siguranță una vagaboandă. M-aș fi pripășit pe la vreo casă și i-aș fi convins să mă placă, să mă iubească, să mă păstreze.

O dată câștigată încrederea lor, m-ar primi în casa lor - casa mea. Acasă. Din acel moment totul ar fi al meu, n-ar fi colț pe care să nu-l explorez, farfurie din care să mănânc, pernă pe care să nu dorm, canapea pe care să nu-mi ascut ghearele.
M-aș juca cu ei, să nu cumva să se simtă neglijați, oamenii au nevoie de afecțiune, de atenție. Când i-aș vedea cu ceva bine mirositor în mână m-aș alinta de picioarele lor, aș face ochii mari și m-aș ridica pe lăbuțele din spate, lungindu-mi corpul zvelt pe piciorul lor, prefăcându-mă că mă întind să mă ia în brațe. Oamenii, ființe simple, ar considera că vreau să fiu luată în brațe și m-ar duce aproape de bunătățurile pe care le înfulecă, ar ajunge să le împartă cu mine... Mda, pisicile sunt parșive...

Aș vrea să fiu lăsată afară pe timp de noapte, mai puțin iarna când aș prefera să dorm cu sclavii mei, eu fiind stăpâna absolută a sentimentelor lor cele mai pure - iubirea pentru un animal de companie. Nu m-ar putea nimeni condamna că-mi plac atât de mult pisoii, ar fi natura mea. O mama prea bună nu cred că aș fi, sincer.

Aș fi atracția principală când vin musafirii, întâmpinându-i. De fapt, între noi fie spus, nu i-aș întâmpina, ci aș încerca mai degrabă să ies din casă, pentru o gură de aer proaspăt și o iarba mâței...

Nu mi-ar plăcea să mă bage în cadă în încercarea de a mă spăla. Pot și singură!! Iar ei o fac cu apă și săpun, n-am eu nevoie de prostiile astea. În plus, aș putea răci. Mi-ar plăcea o fundiță la gât, sau un clopoțel micuț. Sper că s-ar gândi să le asorteze cu culoarea blăniței și ochilor mei...

Aș face mofturi la mâncare, doar de dragul de a-i vedea cum se agită să găsească ceva pe gustul meu.

Pisică sau nu, îmi place să mă pisicesc... să mă lungesc lângă tine, să torc atunci când mă mângâi, să fiu stăpâna ta, dar tu să crezi că rolurile sunt invers, să mă ții în brațe până adorm, să te zgârii când nu ești cuminte, să ies afară noaptea, să fug de tine când încerci să mă prinzi, să mă hrănesc cu ce ai tu mai bun, să mă ascund de tine, să mă cauți disperat, să râd pe sub mustăți, să mă găsești și să nu fi în stare să mă cerți... ci doar să mă iei în brațe...

Tremur

Dezbracă-mă cum o faci de obicei, cu fiecare privire care mă face să mă ascund după ușa de la dulap, cu fiecare sms pe care mi-l dai înainte să mă duc să dorm, cu fiecare strop de apă de la duș care sare de pe pielea ta, izbindu-se puternic, cu ecou, de a mea.

Dezbracă-mă cu mâna cea stângă, în timp ce cu mâna dreaptă încerci să-ți păstrezi echilibrul. Prinde fermoarul cu dinții și trage, prinde nasturii cu buzele și desfă-i. Prinde-mă cu toată ființa ta și fă-mă să tremur.


Ești conștient de faptul că voi tremura, nu? Ești conștient că nu de frig, nu?

curiozitate... normală

Dacă mâine aș muri, oare câți ar veni la înmormântarea mea?

Și oare câți din cei care vor veni, vor fi venit ca să se asigure c-am murit?

Câteodată eu sunt ele

Și câteodată eu sunt EU însămi...

Smoke

Dacă aș fuma, acum aș fuma țigara de după.
Și n-ar mai fi nevoie să mă înconjor de fumători ca să simt mirosul surogat, nu m-aș gândi la un tine de fiecare dată când aș simți că miros a tutun. Nu m-aș gândi la cum fumul părăsea o gură cu buza de jos atât de jucăușă de fiecare dată când aș vedea pe un altul expirându-l. Nu mi-aș aminti ori de câte ori mi-aș trece mâna prin păr că și tu făceai așa, după ce puneai țigara în mâna cealaltă. I-aș lăsa și eu pe alții singuri pentru a merge afară să fumez. 
Dar astea-s amintiri din copilărie, toate s-au întâmplat demult... poate totuși nu atât de demult... Poate nu s-a întâmplat nimic, de fapt și totul s-a petrecut în capul meu.

Și eu nu o să fumez, pentru că m-aș gândi la fiecare în parte că mi-ar fi plăcut să o împart cu tine...

Presesiune

- Îți pun caietele pe pat.

- Bine, dar ce vrei să faci?

- Păi o să mătur și o să frec covorul... n-am chef să învăț.

(câteva ore mai tărziu)

- Hai să îmbrăcăm dulapul în hârtie colorată. Sau în imagini din reviste. O să arate super, pe bune!

- Tu chiar n-ai chef să înveți...

Dragă Ilana,

Sunt Alexandra, vocea aia pe care o mai auzi tu din când în când și de care nu prea vrei să asculți. De ce mă, fată dragă? Eu chiar îți vreau binele.
Acum îți invadez blogul, dându-le tuturor șansa să afle ce te chinuie pe tine în ultima vreme. Și îți dau și sfaturi, că de, d-aia sunt aici - să te sâcâi cu înțelepciunea mea (je suis sage, tu t'en souvines?). 


În primul rând, ia mai lasă-i dracului pe cei care n-au bunul simț să asculte măcar scuzele tale. Cu toate că ai avut și tu o parte de vină, a fost un rahat peste care se putea trece foarte ușor, ai avut curajul să accepți partea ta de vină, să-ți oferi scuzele. Ți-ai făcut datoria. Nu vrea să înțeleagă, que se jode! You are selfsufficient, remember?


În al doilea rând, deși știu că e prea devreme ca să fie atât de târziu, du-te de te caută. Aici știm noi la ce ne referim. Și nu târî nimeni în treaba asta, e doar problema ta. Ține doar pentru tine (și pentru mine, normal) treaba asta, doar nu vrei să înfrunți iar privirile alea...

Ca să concluzionăm, renunță la fața aia de cadavru, că se prinde lumea, nu vezi? Deocamdată atât, ne auzi cât de curând.

Go ahead, shoot!

 Mi-ar fi nu știu cum să mor, să mă așez adică de bună voie înaintea plutonului de execuție și să accept moartea, fără să-mi fi confruntat, măcar o dată conștiință cu conștiința celui care va ordona să fiu omorât.

~Laurențiu Fulga, Alexandra și infernul, p. 27

Planuri

Anul acesta

• nu mai vorbesc prostii;
• nu mai fac aluzii la anumite chestii (prietenii știu la ce);
• nu mai vorbeșc așa mult și mai ales neîntrebată;
• o să iau în continuare bursă;
• o să dorm noaptea;
• o să merg chiar mai rar (dacă e posibil asta) acasă;
• n-o să mai fiu așa răutăcioasă, sau cel puțin nu o să mă exteriorizez....
• n-o să accept nicio cerere în căsătorie. Am zis!
• n-o să mai ascult câte o singură melodie zile întregi (cum a fost cu Selfish Jean, Dead memories, War, Urban violent, the lost Song, Snuff etc);
• o să ascult muzică cu căști, nu cu subwoofer cum o fac de obicei;
• fac rost și mă apuc de citit bibliografia pentru master în... Nu vă zic, că poate nu se adeverește...
• Îmi fac curățenie în laptop și îmi fac o copie a tot ce am etc

Dacă mi-am propus chestia asta după revelion e valabilă? Nu?! Așa mă gândeam și eu...

A treia ceașcă de cafea

Patru metri pătrați sunt prea mult pentru noi, nouă ne ajung doar doi. Nu avem nevoie de mai mult.
Prinde-mă de mijloc și aruncă-mă în pat, lasă-mi un pic de timp să prind o pernă și să arunc cu ea în tine, așa cum o fac de obicei. Dă-mi motiv să mă port ca un copil, știu că-ți place când o fac, îmi dau seama din zâmbetul tău.
Aleargă-mă prin așternuturi, prefă-te că mă prinzi, eu o să mă prefac ca fug de tine.
Pune un film și hai să mai pierdem o noapte în încercarea de a-l vedea...