Secretele trecutului

Nimic nu stă prea mult la întuneric, totul iese la lumină se gândea el în timp ce încerca să spargă parola calculatorului ei. Cine a pus-o să mă lase singur la ea acasă? Ia să vedem, oare cât de mult ține la mine? Sparse pe rând fiecare parolă... chiar și pe cea de la arhivele conversațiilor de mess. Căuta din ce în ce mai concentrat. Iat-o! Momentul adevărului. Hai să vedem, pisi, cât de sinceră ai fost! Conversația cu El! Dar stai, sunt mai multe, nu doar una. Le citi pe toate, în ordine cronologică, revenind la unele idei, avea timp la dispoziție. Și, dintr-o dată, ceva îi captă atenția. Era acolo, negru pe alb, o invitație în oraș. Nu se realizase, din câte văzu, dar intenția era, inițiativa era a ei!

Simți cum o turbare îl cuprinde, se ridică de la birou, se duse în baie, gândurile i se succedau în rafale, își dădu cu apă pe față și se privi în oglindă. Un zâmbet trist apăru în colțul gurii sale. Luase decizia! Nu avea să fie ușor, dar o va face. Ștersese toate urmele investigației lui și apoi făcu ceea ce decisese.

Când ea s-a întors, a găsit doar cheile pe masa de după ușă. Nici o altă urmă că el ar fi existat...