Desene Animate

it goes back to childhood. [cât citești asta, dacă decizi că asta vrei să faci cu adevărat, dă un click aici, că se potrivește; iar dacă simțit că te atinge, e problema ta, tu ai vrut să citești și respectiv să asculți. nu te umfla în pene, poate n-ai vreo legatură, poate exact asta e problema..]

Azi (de fapt începând cu multe săptămâni în urmă) am chef să vorbesc urât, vulgar, să ies la bere cu băieții ca acum 2 seri când m-am prefăcut că-i înjur pe ăia de la steaua( hai dinaaamo, hai dinaaamo!!!) și am înjurat cât m-au ținut plămânii. Replica auzită de câteva ori de-a lungul serii de vineri („ia-o mă și du-o înapoi în cămin!”) aproape că mă făcea să râd, atestându-mi ironia (poate destul de ieftină în unele momente) și capacitatea de a enerva lumea.

Încep să urăsc cum n-am mai făcut-o de mult, încep să-i urasc pe cei care vor să mă țină „lângă ei” fără niciun drept, fără să fiu, de fapt, câtuși de aproape de ei, și pe cei care se cred importanți încât să pierd câteva ore bune stând dupa ei. Cine... dracu' vă credeți, hien? Ăla care a zis că de la iubire la ură nu e decât un pas era un prost. E nevoie de mai mulți pași, și ai naibii să fie aia care îi fac.

Prefer să fiu 'o incivica' (merci, Paul) decât o pipita proastă ca alea din reviste la care vâ gândiți voi în... momente... de rătăcire. Prefer să fiu naturală decât să vă treziți la un moment dat că m-am schimbat în comportament(nu, chiorule, așa eram, dar nu aveai tu ochi pentru mine; într-un fel sau altul , cunoașterea acestor lucruri te-ar putea schimba, nu-i așa? dar oare nu acesta e rolul cunoașterii? ce decizi tu să faci în privința mea e problema ta, dar nu uita să mă anunți și pe mine).

Aveam ceva în program de mult timp, dar abia ieri am fost în stare s-o spun cu voce tare. Ar fi confirmarea eșecului meu, dar sunt în stare să mi-l asum, cum îmi asum și incapacitatea de a continua. Bucurați-vă, „prieteni”...