Toto, nu mai suntem de mult în Kansas. Și încep să cred că nici nu am fost vreodată, că totul este doar ce m-au făcut alții să cred că e Kansas. Dintr-o dată, fără niciun val, castelul e din nou nisip iar prințul este un broscoi.
Cele mai bune lucruri sunt cele pe care nu le ai. Pentru că nu au cum să te dezamăgească. Pentru că nu ai idee despre cum sunt ele de fapt. Sau dacă ai avut parte de un demo, a fost de mult, foarte demult și oricum nu are legătură cu realitate. Lumea se schimbă, lucrurile se schimbă, tehnicile și ele.
Cele mai rele lucruri sunt cele pe care ți le-ai imaginat altfel, cele la care ai visat multă vreme și pe care ar fi fost mult mai bine să le lași așa. Pentru că de îndată ce vezi cum e, nu mai ai cum să schimbi, să uiți. Și rămâi cu un gust amar.
Aștepți multă vreme, mult prea multă vreme. Și totul începe bine. Cu o melodie din aceeași perioadă. Și te gândești cum și cât te gândeai pe atunci la asta. E acum, e aici, e real. Se întâmplă. Și nu are nicio legătură cu ce vroiai să fie.
De ce doar coșmarurile se continuă după ce adormi la loc? Și de ce atunci când ajungi să faci din vis realitate îți dorești să nu fi visat măcar? E prea târziu arunci când îți dai seama că ce aveai era mai mult decât suficient.
