Am devenit cine sunt

As da vina pe frigul de afara, pe oboseala de la munca si pe anii ce-au trecut. As vrea sa ma scuz intr-un fel ca sunt pe cale sa ajung sa fiu ceea ce am vrut intodeauna sa devin.

Am ramas fata care inca se face rosie in obraji in fata unui singur individ (si lui ii place, cred ca-i unicul lucru care-i mai place la mine). Am devenit femeia care isi face curat in casa imediat, pentru ca stie unde e locul fiecarui lucru. Am ajuns copilul care are nevoie de o imbratisare dimineata imediat dupa ce suna ceasul. Sunt studenta care vrea sa stie din ce in ce mai mult, pentru ca isi da seama ca altfel nu are cum sa reuseasca. Sunt viitorul interpret de conferinta care are nevoie de informatie ca de aer, care stie ca trebuie sa munceasca pentru a ajunge acolo sus, la Bruxelles, care vrea sa izbuteasca pe propriile picioare. Sunt in continuare tanara care vrea sa fie matura dar care e gata sa planga cand nu gaseste rezolvare in maxim 2 minute, n-am timp sa astept, este acum sau niciodata.

Am devenit cea care plange la filme. Pentru ca uneori am nevoie sa dau vina pe altceva pentru a fi in stare sa plang, in continuare nu vreau sa-mi accept limitele.
Am devenit ce sunt, si sper sa am timp si tot ce mai trebuie ca sa devin cine vreau sa fiu.