Am fost martor la unul dintre cele mai cumplite lucruri zilele trecute.
Eram pe drum spre muncă, în 133, între Piața Spaniei și Dorobanți, când un om s-a prăbușit în autobuz. A înceout să tremure, dar curând și-a revenit.
Toți din autobuz au fost speriați, impresionați. Mai ales de povestea bărbatului, care a spus că este epileptic și că nu își permite tratamentul, acum că nu mai este compensat. Toți au sărit cu bani către el, să-l ajute.
Dar oamenii nu știau. Oamenii nu știu cum arată o criză de epilepsie, nu știau cum face un om într-un astfel de caz, cât îi ia să își revină. Și cu atât mai puțin că atunci când un om are o criză de epilepsie nu are timp să se trântească pe o parte, să își ferească capul și să se înțepe singur în deget.
E trist, dar adevărat. Un om de nimic a reuși să strângă, printr-o mârșăvie, în câteva minute, cel puțin 50 lei. Eu, personal, iau 56 lei pe 8 ore de muncă!
Apoi a coborât din autobuz, la Romană. Și a urcat în alt autobuz, unde probabil „i s-a făcut iară rău”. Omul acela este bolnav, să profit de o boală care pe unii îi roade și-i distruge pentru a face rost de bani necinstiți.
sâmbătă, august 20
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 Păreri:
Si eu care credeam ca ai avut tu grija sa nu-si muste limba.Nu-ti fa griji, va da el pana la urma de niste preoti mai batrani, poate il exorcizeaza.
eu văd problema în noi,nu neapărat în ăla 'bolnavu' '.Suntem credulo-mistici cu astfel de cazuri,speriaţi de viaţa de după şi de consecinţele unei apostazii intense şi renunţăm la a mai raţiona.Suntem buni când e atât de simplu să deschizi portofelul pentru un pol,dar în schimb...suntem în stare să dăm cu parul în cap pentru o privire mai şuie,o talpă lată pe pantof sau o îmbrânceală scurtă!
Suntem jalnici!Ne-am becalizat!
Gosh, am intalnit si eu d'astia =/
Trimiteți un comentariu