Aici

Aici e loc de datul cu capul, sau cel puțin de urat câte ceva pentru Crăciun și Anul Nou!

Un „Mulțumesc, la fel!” anticipat!

Editare ulterioară: (datorată sarcasmului Dom-șoarei G.) pe mine mă deprimă Crăciunul. La origine, era o simplă sărbătoare, plină de însemnătate. Ne bucuram că am primit pe Cel ce avea să ne scape de păcat. Acum ne lăfăim în cadouri scumpe, luminițe de Crăciun, mese pline de mâncăruri de care abia ne atingem... fără să ne gândim (unii din noi) că nu în asta constă, că sunt atât de mulți care n-au ce pune pe masă și sunt cu mult mai buni și mai primitori ca noi.

Ar trebui să fie sărbătoarea smereniei. Dar nuuuu, noi ne bucurăm că s-a terminat postul și putem, iar, să facem de toate, să mâncăm până plesnim. 

„Acasă, cu familia!” Câți stau acasă cu familia? Și nu în simplul sens de stat degeaba și uitat la tv (eventual cum a fost împușcată fam. Ceaușescu). Cine mai merge acasă și nu discută politică, fotbal sau economie? Cine-și mai aduce aminte să se bucure?

Mântuitorul despre care tot scrie lumea în mesaje pe telefon s-a născut într-o IESLE, în frig, fără nimic, doar cu familia!

Suntem din ce în ce mai egoiști, mai dornici de un Moș (...Crăciun, dacă altceva nu pică) și atât.

Îmi pare rău că fix azi scriu despre asta, îmi pare rău dacă supăr pe cineva, dar chiar nu mă pot abține...