Se manifestă prin tulburări ale percepției în ceea ce privește vecinătatea și necesită distanțarea de persoana apropiată pentru a o vedea mai clar, pentru a vedea totul mai clar.
O dată luată distanța, lucrurile încep să prindă contur, să aibă sens și apoi persoana suferindă se reapropie, pentru a se bucura de ceea ce are (în cele mai fericite dintre cazuri).
10 Păreri:
Din pacate,toti suferim de hipermetropie din tinerete:)
Foarte tare. Eu am miopie. (chiar am)
Monkey
ceea ce înseamnă că tu nu te vei depărata ci că mai mult te vei apropia ca s-o poți vedea pe Liz mai bine? :)
exact... dar si orice fata:P
Mda,asa este,multe lucruri sunt mai frumoase,realitatea mai roza-mimoza,oamenii mai dulci si sensibili,iubirile durabile,iar iubitii ideali daca privesti distantat un pic de situatie...Cum faci insa sa te apropii si sa nu se transforme totul intr-un defect de geometrie optica?
esti subtila pe sfarsit.
si asa e.lucrurile prind conturul cel mai gros de la departare.
Rau e ca in cele mai multe cazuri, dupa ce ai vazut imaginea de ansamblu, de fapt iti vine sa fugi...deci, te alegi cu o Hipermetropie cronica...
Intr-adevar, distanta iti poate dezvalui realitatea...dar nu este intotdeauna o situatie de win-win, pentru ca mai exista si cazuri in care unul dintre cei doi realizeaza ca poate trai foarte bine la distanta asta...:))) Si asta nu e neaparat un caz nefericit. E pur si simplu realitate...
oo bine mă Simona! Eu vroiam să văd oameni oprimiști!
Nu zic că n-ai dreptate.
ooo! Ai!
Hehe, eu sufar de miopie, hipermetropia mi-e necunoscuta !
Trimiteți un comentariu