joi, septembrie 24

Hipermetropie

La un moment dat, majoritatea oamenilor suferă de această afecțiune. 

Se manifestă prin tulburări ale percepției în ceea ce privește vecinătatea și necesită distanțarea de persoana apropiată pentru a o vedea mai clar, pentru a vedea totul mai clar.

O dată luată distanța, lucrurile încep să prindă contur, să aibă sens și apoi persoana suferindă se reapropie, pentru a se bucura de ceea ce are (în cele mai fericite dintre cazuri).

10 Păreri:

Diavolul spunea...

Din pacate,toti suferim de hipermetropie din tinerete:)

Claudiu Negreu spunea...

Foarte tare. Eu am miopie. (chiar am)

Anonim spunea...

Monkey

ceea ce înseamnă că tu nu te vei depărata ci că mai mult te vei apropia ca s-o poți vedea pe Liz mai bine? :)

Claudiu Negreu spunea...

exact... dar si orice fata:P

Anonim spunea...

Mda,asa este,multe lucruri sunt mai frumoase,realitatea mai roza-mimoza,oamenii mai dulci si sensibili,iubirile durabile,iar iubitii ideali daca privesti distantat un pic de situatie...Cum faci insa sa te apropii si sa nu se transforme totul intr-un defect de geometrie optica?

Boddah spunea...

esti subtila pe sfarsit.
si asa e.lucrurile prind conturul cel mai gros de la departare.

LaMargineaNoptii spunea...

Rau e ca in cele mai multe cazuri, dupa ce ai vazut imaginea de ansamblu, de fapt iti vine sa fugi...deci, te alegi cu o Hipermetropie cronica...

AngelWings spunea...

Intr-adevar, distanta iti poate dezvalui realitatea...dar nu este intotdeauna o situatie de win-win, pentru ca mai exista si cazuri in care unul dintre cei doi realizeaza ca poate trai foarte bine la distanta asta...:))) Si asta nu e neaparat un caz nefericit. E pur si simplu realitate...

Anonim spunea...

oo bine mă Simona! Eu vroiam să văd oameni oprimiști!
Nu zic că n-ai dreptate.
ooo! Ai!

Leo spunea...

Hehe, eu sufar de miopie, hipermetropia mi-e necunoscuta !

Trimiteți un comentariu