Costum

În seara asta se presupune că o să mă alătur curentului și o să mă costumez. Ei bine, o voi face pentru că așa mă simt mai aproape de prietenii pe care mi i-am făcut de-a lungul vremii prin Peace Corps sau prin Erasmus. Fiindcă pentru ei Halloween chiar înseamnă ceva iar pentru mine înseamnă doar că voi fi un pic mai aproape de ei.

Mă tot gândesc de câteva zile cum să mă costumez. Știu ce vreau să fiu, dar nu și-ar da nimeni seama - vreau să fiu interpret de conferință (nu, nu din cauza filmului, Sfinte!!)!

La sud de graniță, la vest de soare

- Mi se pare normal să te gândești cum să cheltuiești banii, am zis. Am dat drumul mâinii și în clipa aceea am avut impresia că plutesc undeva departe. Când te gândești numai la cum să faci bani, am continuat eu, te schimbi treptat în rău și brusc îți dai seama că de fapt nu mai ești tu.
- Dar nu știi cât este  de groaznic să nu fii în stare să creezi nimic. 
[...]
- Te referi la sentimente?
- Da, poate. Totul dispare într-o bună zi. Nu știu până când o să reziste barul ăsta, de exemplu. Gusturile oamenilor se mai schimbă, înrăutățirea situației economice ar putea face ca barul ăsta să dispară cât ai zice pește. Au pățit-o și alții și nu e greu deloc. Obiectele cu formă definită dispar oricum într-o bună zi, dar anumite sentimente nu ne părăsesc niciodată.
- Nu crezi că unele sentimente sunt dureroase tocmai pentru că nu ne părăsesc ?

~Haruki Murakami

I, child

I am often accused of being childish. I prefer to interpret that as child-like. I still get wildly enthusiastic about little things. I tend to exaggerate and fantasize and embellish. I still listen to instinctual urges. I play with leaves. I skip down the street and run against the wind. I never water my garden without soaking myself. It has been after such times of joy that I have achieved my greatest creativity and produced my best work. 

~Leo F. Buscaglia

Am devenit cine sunt

As da vina pe frigul de afara, pe oboseala de la munca si pe anii ce-au trecut. As vrea sa ma scuz intr-un fel ca sunt pe cale sa ajung sa fiu ceea ce am vrut intodeauna sa devin.

Am ramas fata care inca se face rosie in obraji in fata unui singur individ (si lui ii place, cred ca-i unicul lucru care-i mai place la mine). Am devenit femeia care isi face curat in casa imediat, pentru ca stie unde e locul fiecarui lucru. Am ajuns copilul care are nevoie de o imbratisare dimineata imediat dupa ce suna ceasul. Sunt studenta care vrea sa stie din ce in ce mai mult, pentru ca isi da seama ca altfel nu are cum sa reuseasca. Sunt viitorul interpret de conferinta care are nevoie de informatie ca de aer, care stie ca trebuie sa munceasca pentru a ajunge acolo sus, la Bruxelles, care vrea sa izbuteasca pe propriile picioare. Sunt in continuare tanara care vrea sa fie matura dar care e gata sa planga cand nu gaseste rezolvare in maxim 2 minute, n-am timp sa astept, este acum sau niciodata.

Am devenit cea care plange la filme. Pentru ca uneori am nevoie sa dau vina pe altceva pentru a fi in stare sa plang, in continuare nu vreau sa-mi accept limitele.
Am devenit ce sunt, si sper sa am timp si tot ce mai trebuie ca sa devin cine vreau sa fiu.

Portret

Pictează-mă ca pe una dintre franțuzoaicele tale!
Pictează-mi buzele cu vin roșu, demi-sec, pe un cearceaf alb, forma corpului cu carioci pe covor. Pictează-mi părul cu valuri de ciocolată de casă pe peretele de lângă ușă și colorează-mi ochii cu sos de soia, ușor picant, ca să simți cum privirea mea te arde.

Pictează-mă ca pe una dintre franțuzoaicele tale! Îmi voi aprinde o țigară din aceea de care fumează ele, mă voi lungi pe pat, mă voi sprijini într-un umăr și-mi voi lăsa părul pe o parte. Pe partea pe care să-mi acopere pieptul, ca tu să te apropii și să-l dai la o parte. Unghiile nu mi le dau cu ojă, chipul nu mi-l ascund după machiaj. Buzele doar vor fi un pic mai roșiatice, din cauză că-mi place să mi le mușc.

Îți voi vorbi în franceză, dacă asta te inspiră, numai pictează-mă ca pe una dintre franțuzoaicele tale....

uneori

Uneori îți propun chestii tâmpite. Și spun lucruri aiurea. Sau fac câte ceva ce nu e bine. Doar ca să ai și tu dreptate...

Tsunami Passion

Este ziua ta și ți-ai schimbat numărul. Încă ți-l știu pe de rost pe cel din clasa a noua. Și pe cel la care tocmai ai renunțat.

De multe ori mă gândesc cum ar fi fost dacă nu aș fi avut ore la tine în clasă, dacă n-ar fi nins, dacă într-adevăr m-ai fi lovit cu bulgărele ăla. Sigur aș fi avut ore într-o altă clasă și aș fi trecut pe lângă a ta, te-aș fi văzut și tot m-aș fi îndrăgostit de tine. M-ai fi lovit și ai fi venit să-ți ceri scuze, te-aș fi făcut să te simți jalnic până la punctul de a lua-o razna, de a-ți pierde mințile de îndrăgostit ce ai fi fost de mine. Exact așa cum s-a întâmplat... doar pentru că nu m-ai nimerit cu bulgărele și eu ți-am zis pe nume... îți știam numele...

Anul trecut am uitat de ziua ta, mi-am amintit, totuși, câteva zile mai târziu. Anul ăsta n-am uitat. Dar sper să uit până mâine.