Ego homo erasmus sum

Nu sta ca prostul!

Gemenele

Una este stângace, cealaltă dreptace.

Una este răutăcioasă, cealaltă malițioasă.

Uneia nu-i pasă decât de ea, se gândește doar la binele ei, celeilalte îi pasă de tot și toți, se pune pe ultimul loc mereu.

Una știe când să se oprească, cealaltă forțează mereu nota.

Una vrea casă la munte, cealaltă vrea apartament cu două camere în „marele oraș”. 

Vișiniu versus maro.

Ploaie sau ninsoare.
Luna sau soarele.

Pământ versus apă.

Una foarte feminină, extravertită, cealaltă relativ tăcută, aproape complexată.

Care este Ilana, care este Alexandra? Au schimbat de atâtea ori rolurile, încât acum sunt ele însele confuze. Pentru a putea fi considerate unice, au trebuit să aleagă drumuri separate. Dar Toate drumurile duc la Roma. Și când se întâlnesc, dau viața tuturor peste cap.

despărțite de atâtea contraste, ceva sunt nevoie să împartă - același chip, același trup.

un videoclip pe cinste

bête comme chou

Într-un final m-ai convins să vin la tine. Am ajuns după-amiaza, tot drumul m-am uitat pe geam. Îmi place să merg cu trenul. Am ajuns în gară și ai venit să mă ajuți să cobor. Nu aveam bagaj, pentru că urma să stau doar câteva zile. Am luat împreună autobuzul și am ajuns la tine. În prag, mama ta m-a întâmpinat. Făcuse prăjituri (de ce toate mamele fac prăjituri când știu că vine cineva în vizită?).


Fiind obosită, m-am retras la tine în cameră și am adormit în patul tău uriaș. M-ai trezit, pentru că tu nu te poți abține, simțeam cum ochii îți alunecau pe linia corpului meu. Tricoul tău îmi venea bine - știam eu de ce nu-mi iau prea multe chestii la mine. Mai dormisem de atâtea ori în el. Vroiam să îmi arăți împrejurimile. Și am ieșit să ne plimbăm.


Era răcoare afară. Ți-ai scos pachetul de țigări și ți-ai aprins una. Am continuat să ne plimbăm, eu încercând în glumă să te conving să-mi dai și mie una. Ca de obicei, nu mă pot opri din vorbit - așa fac mereu când sunt emoționată sau când nu mă simt stăpână pe situație; eram pe teritoriul tău, nu mai eram în Bucureștiul meu. Pe lângă noi trec niște indivizi. Eu aproape că m-am ascuns după tine, pentru că eu mă pot ascunde după tine. Vorbești cu ei, râzi. Nu mă prezinți, nici nu vreau. Ne întoarcem la tine și stăm în grădină. Se aud greieri, se aude vântul cum adie. E liniște, liniște cum n-a mai fost de mult. Și liniștea dintre noi nu a fost niciodată ciudată

Din păcate, asta nu s-a întâmplat, pentru că tu nu ai reușit niciodată să mă convingi să vin la tine...

water under the bridge

cuvintele mele, la ora asta, nu mai au valoare.

Am demisionat

Pe mine nu mă numește nimeni proastă, incapabilă să număr de față cu multă lume. Cu atât mai mult un idiot de turc, fără studii!

Vigo... cred că va trebui să mai aștepți ...

Cântarul

Uneori, doar uneori, este mai plăcut să reziști tentației decât să-i cedezi,. Alteori, destul de rar, este extrem de plăcut să cedezi, să te pierzi, să te lași purtat.

Ce e mai greu? Să reziști sau să cedezi?

Ce atârnă mai mult la cântar? Ultimul adio sau idee că de data asta chiar nu o să-l mai vezi în veci?

Alter ego

Alexandra s-a supărat că mi-am asumat eu toate reușitele ei. Așa că acest articol îi este dedicat și toate meritele îi sunt recunoscute. Să zicem că în momentul de față eu sunt purtătorul ei de cuvânt.

Vă anunță, cu surle și trâmbițe, că s-a angajat. Problema este că unde lucrează trebuie să stea în picioare(ca boul ăla de șef nu a adus și un scaun) 12 ore pe zi, șase zile pe săptămână. Program infernal, dar are nevoie de bani, de aia a cerut să-i fie dublate orele de muncă. O să reușească să facă rost, în doar două luni, de 700 și un pic de euro. Ceea ce este foarte bine, mai ales că este o muncă cintită. Din păcate una la care nu ia și un bacșiș, dar salariul îi ajunge.

Astăzi, după lupte seculare și multe emailuri trimise la Oficina de Relaciones Internacionales (ORI) de la Universidade de Vigo, a primit un mail de confirmare a faptului că a fost acceptată ca student bursier Erasmus, la Facultatea de Filologie și Traducere. A mai primit și un împrumut de la decană de 1000 euro, pe care trebuie să-i înapoieze abia după ce primește primele trei burse.

Până acum totul e bine, e foarte entuziasmată. O să-i treacă și supărarea pe mine că m-am folosit de realizările ei pentru a refula aici pe blog. Doar ne știm de o viață :)