Noi vs. ei

Se întâmplă

Există tipi al căror nume nu-l cunoști? Se întâmplă câteodată să nu le cunoști numele luni de zile, dar totuși să vă salutați, să vă zâmbiți?

Se mai întâmplă să ieși la plimbare pe role în parc și să dai acolo peste tip? Să dai peste el la propriu că ți-a ieșit în cale, de nicăieri? Să îi spui cum te cheamă, el îți spune cum îl cheamă pe el? Să discutați banalități, despre orașul natal sau facultatea și anul? Apoi se întâmplă ca el să te sune a doua zi, fără ca tu să știi de unde are numărul tău de telefon?

E posibil ca în a treia zi el să apară la tine la ușă întrebându-te dacă ai 10 minute la dispoziție ca să mâncați un Activia cu musli și piersici iar ție să nu-ți placă iaurturile, nici musli (dacă nu e cu ciocolată) și, pe deasupra, să fii alergic la piersici?

Când apare din nou, a parta zi, la ușa ta cu ciocolată poți refuza? Dar dacă după o oră jumătate de vorbit îți dai seama că aveți atâtea în comun și chiar îți dă o stare de bine?

Se mai întâmplă așa ceva?

Dimineața

Dimineața căminul se trezește. Aproape întreg căminul.

Și pe la și 5-10 minute îi vezi coborând, urcând, plecând în alt cămin - fiecare la casa lui.

Am ajuns să ne știm între noi, să zâmbim plini de empatie unii la alții. Mereu aceeași, mereu în pijamale și papuci de casă, uneori cu o cană sau un laptop în brațe.

Prima

DE la Miss G.

Primul cuvânt pe care l-am rostit: deși pare incredibil am vorbit foarte târziu. Undeva pe la doi ani. Dar de atunci n-am mai tăcut (cunoscuții știu).

În prima zi de școală generală: mi-am bătut un coleg. Pe motiv că era stelist.
Primul meu sărut: a fost dezgustă-delicios. Adică, mno...
Prima fomație care mi-a plăcut la nebunie: 3SE. (vreau să vorbesc cu avocatul  meu!!)
Primul CD cumpărat: André. No comment! (Unde e dom'le avocatul ăla??)
În prima zi de liceu: m-am îndrăgostit de un coleg de clasă. Șaten cu ochii verzi și codițe împletite... haine largi și un batic roșu la gât. Bad boy for life. Am fost și „combinați” cam două săptămâni.

Primele cuvinte pe care mi le-au adresat prietenele mele:

Dana - „DA!” asta a fost. Am întrebat-o dacă mă pot așeza cu ea în bancă, eu mă certasem cu colega mea de bancă și... așa s-a declanșat totul. Eu am scos „panarama” din ea, ea a scos din mine „comunista”. Și azi suntem două „panarame comuniste” de nedespărțit.

Alexandra - „Da, aici stă, Cristi e fratele meu și e la școală acum. Să-i spun că l-ai căutat?”

Alexa - „Stai că îmi mut eu laptele pe ochiul celalalt” (eram în bucătăria de la cămin)

Prima zi de facultate: Căutam cu privirea pe un tip poreclit de mine ulterior Portocale. El era tot anul I. Cât mi-a plăcut de fraierul ăsta... pf...
Prima restanță: N-am avut încă așa ceva! Deși am fost atât de sigură c-o să pic de atâtea ori :))
Prima zi la locul de muncă: La care din ele? Am lucrat din fragedă pruncie. De la vândut în alimentară, până la piccolo, chelner, hostesse, „jurnalist” și traducător. Întreabă-mă ceva mai concret, te rog.

Prima dată când am postat pe blog: aveam un plan bine stabilit. Un scop măreț. Era noapte. Și dimineața m-am trezit cu blog.

(cu ideea de ecou ca la nunți)De la mine pentru toată lumea! Vă invităm la scris. Mai ales pe Ionuț, să ne dea motive să ne placă de el :)

Străinul

El e străinul care mă salută de 6 luni de zile. Un străin blond, cu ochii ai căror culoare n-o rețin niciodată. De la bună a trecut la Bună, ce faci? Îl văd câteodată de trei ori pe zi, apoi nici măcar o dată timp de câteva săptămâni.

Acum o săptămână s-a oprit lângă mine și mi-a întins o prăjitură - roz cu alb - mărțișor întârziat, cum a spus chiar el.

Nu l-am întrebat cum îl cheamă, nu știu dacă îmi știe numele. Știu doar că stă în căminul de vis-à-vis.
De acum o săptămână nu l-am mai văzut.

La Enache în Lăptărie, reloaded

Vă aduceți aminte de asta? Or, de nici nu știați, aruncați-vă un ochi pentru cunoștințe de ansamblu...

Prietenii de ocazie sunt actuali tovarăși, pe care pot conta oricând (mai puțin că ajung la timp la întâlnire).
Râsetele din taxi au continuat, senzația de căldură mă umplea.

Cei doi care se sărutau...  cu ei e altă poveste. Ea a venit, singură și tristă. Eu îi luasem locul, eu aveam pe cineva care mă ținea în brațe de data asta.
Îmbrățișarea străină a devenit cea mai cunoscută, cea mai dorită. Zâmbete gratuite.

O melodie pe care am fredonat-o în brațele lui.


This time it actually is for real.

Unde merge Ilana diseară

Dacă vrei să-mi strici seara, sau din contră- să mă înveselești , uite unde mă găsești.

Cel mai probabil o să am bandană roșie la gât și părul vâlvoi, și o să fiu înconjuată de bunii mei prieteni gălăgioși.

Palme, partea 12

Nimic nu se întâmplă. Nu în viața mea. La mine totul are o logică - corectă sau eronată...

Nu s-a întâmplat să îl uit, ci am vrut s-o fac. Nu îmi mai place de cineva pentru că așa mi-am propus eu! Altul a dispărut din decor pentru că am avut și eu un cuvânt de spus (cu voce tare sau în gând).

NU mă port copilărește că așa s-a nimerit ci am un motiv extraordinar de bun pentru asta. Sunt calmă pentru că așa am decis că trebuie să fiu. 

Flirtez cu el pentru că așa păstrez vie flacăra noastră, te fac să vezi că nimic nu-ți aparține când vine vorba de mine. Și-ți place s-o fac, deși nu-ți dai seama. îți sclipesc ochii când, după un astfel de episod, mă faci din nou a ta.

Suntem încă împreună pentru că „o iubire mare e mai curând un proces de autosugestie”, fie că-ți convine sau nu.

Minți!

Minte-mă că nu mă iubești. Apoi minte-mă că nu m-ai mințit.

Minte-mă că o iubești! Minte-i pe toți din jur că li se pare să vadă ceva! Minte-i că ea nu-i o cerșetoare ce stă cu mâna întinsă să-i arunci o fărâmă de atenție, minte-o că ții la ea și doar la ea!

Nu ne spune adevărul în legătură cu relația voastră! Ocolește-l când ești întrebat indiferent ce! Minciuna este a doua ta natură. Nu te mai saturi de ea iar ea nu ar exista fără tine.

Minte-ne pe toți! Pe tine însă nu te poți minți!

Mama e numai una

Mie mi-a plăcut ASTA la nebunie.

Și în cazul în care nu faceți legătura cu titlul:

La școală, profesoara dă clasei temă să facă o propoziție cu expresia: „Mama e numai una".
A doua zi, la școală, profesoara îi întreabă pe elevi ce propoziții au facut:
- Ionel, tu ce ai scris?
- Când am fost bolnav, mama a stat tot timpul lângă mine, mama e numai una.
- Bravo! Dar tu Georgele, ce ai scris?
- Când nu știam să fac un exercițiu la matematică, mama m-a ajutat, mama e numai una.
- Excelent! Și tu, Bula, ce ai scris?
- Când am ajuns ieri acasă, îmi era tare foame și am întrebat-o pe mama ce e de mancare, iar ea mi-a zis că sunt două chiftele în frigider, am deschis frigiderul și am strigat: "MAMA, E NUMAI UNA!"

Cafea cu lapte

Noi suntem cei ce se bat cu perne, cei care se ceartă o dată la două zile, la oră fixă.

Tu ești cel care scoate la iveală copilul din mine, femeia din mine. Noi suntem cei care se bat pe furtunul de la duș, stropind cu apă și râzând în cabină, până ies colegii pe modul din cauza sunetelor.

Eu sunt cea care te îngrijește ca o mamă, îți fac de mâncare și te mângâi până adormi. Noi suntem cei care jucăm poker, ne uitam la filme împreună dar separat, fiecare la filmul său.
Eu sunt cafeaua, îți furnizez energie și dureri de cap. Tu ești laptele, 1,5% grăsimi și atât de bun în orice moment al zilei, cald sau rece.... Noi suntem cei care nu știu pe cine strigă lumea, având același prenume.

Noi suntem cei care se țin de mână în timp ce dorm.

Fabrica de păcate

Eu pentru tine sunt mereu alta, mereu altcineva.

În nopțile în care nu dorm, în diminețile în care m-am plictisit să mai dorm, mă gândesc la tine. 
Și-am uitat că încă-mi amintesc sărutul tău.

După 20 de ani

Abia acum îți dai tu seama că nu ai contirbuit cu nimic (pozitiv) la creșterea și dezvoltarea mea. Și când îți dai seama de asta, fugi ca un șobolan în momentul în care vaporul se scufundă.

Am crezut că sunt mai puternică, dar m-am înșelat. Și e decizia ta să dispari, de data asta și fizic. Dar de data asta nu mai e cale de întoarcere.

Mi-ai fost exemplu, toată viața mi-am zis nu vreau să ajung ca tine!

mai ceva ca la gimnaziu

Gelozia apare atunci când fosta-l sună și el nu-i spune că e la o pizza cu tine, ci doar că e în oraș, la o pizza.

Bravo mie!

Contrar propriei mele păreri, se pare că sunt făcută pentru a pierde nopți. Și în ce fel!

Trezită de la 6, cursuri de la 8-14, fără pauză de somn și cu serviciu, seara am ajuns într-un club din faimoasa Regie. Nu voi spune ce club, că îmi stric reputația. Pot spune doar că eram două fete între cel puțin 20 băieți.

Ca de obieci, nu se putea să fie totul frumos. Mutre pe care am reușit să le evit timp de doi ani mi s-au postat în față. Și la fiecare masă din jur mă cunoștea cineva. Toaletele nu dispun de apă caldă sau mai mult de două cabine(restul sunt stricate), drept pentru care trebuia să te alături unei cozi cu cel puțin zece minute înainte de a simți o nevoie relativ acută.

Față de data trecută, n-am mai fost pe tocuri, ci în vestimentația mea obișnuită - cred că de asta se și uitau câte unele strâmb la mine.

Una peste alta, am reușit să mă distrez și chiar am dansat pe muzica aia pe care nu îmi place în general s-o ascult. Am dormit trei ore și apoi, cu stoicism, am asistat la curs. La 8 eram la facultate.

ce pot să zic? Un bravo mie!

Monumente și melodii

Tout reflet dans un miroir est étrange, et du reste, il ne dure qu'un instant.

Absentez, motivat, din cauză că o dată cu ghioceii din Cișmigiu (fără a lua în calcul zăpada încă existentă în bazinul lacului) mi-am revenit și eu. Am revenit la vechile obiceiuri bune, am renunțat(parțial) la cele rele.

Și aveam multe obiceiuri rele, dar nu le pot spune pe toate. Și nici nu vreau.

Mi-era dor să văd Cișmigiul, locul unde pot spune c-am reînviat acum aproape un an. Mi-era dor de cantina de la drept. Mi-era dor să merg la curs și să aștept pauza.

Câte se schimbă într-un an... Cu 365 zile în urmă aș fi ascultat asta, acum o ascult p-asta!