Palme partea 2

Am un prost obicei - să analizez, să compar. Ce? Pe ei, între ei. Mai ales la începutul unei relații. Și pe parcurs. Și după ce s-a terminat.

X săruta mai bine, Y mă făcea să-l simt foarte aproape când mă lua în brațe. Văleu, ce conversații purtam cu Z. Cu W mă înțelegeam bine, cu K îmi plăceau glumele. De ar fi și cu Ț la fel...

E ceva ce deja nu mai ține de mine.
Y mă lua de mână când mă săruta...
EL: La ce te gândești?
EU: La cât de frumos e cerul azi...
(ați prins ideea, nu?)

Poate că în loc de palme 2 trebuia să numesc asta Vorbește-i de rău pe morți! Dar știu că va fi o palmă, cel puțin pentru unul.. sau doi... sau pentru Q că pe el îl deranja când spuneam despre el, despre noi altora... pe tine nu te deranjează că zic, nu? A, te deranjează? scuze, n-am vrut (pe Y nu-l deranja...)

Imperativ

Minte-mă că Ea nu înseamnă nimic, că nu e ceea ce pare; te voi minți și eu că El nu înseamnă nimic pentru mine.
Minte-mă că nu mă iubești și apoi minte-mă că nu m-ai mințit.
Minte-mă în fiecare zi, apoi fă-mă să te iert în fiecare seară.
Oare cât o să ne mai mințim?

E cineva aici ?

Îmi perii dinții în sictir. Îmi fac un duș lung și îmi spăl și părul. Arunc tubul de gel în noptieră - n-am chef să îmi aranjez părul, să stea liber, cum o vrea. Mă lupt cu el dimineață. Nu, nici n-o să mă îmbrac, dorm așa, în halat, aș dormi chiar fără el de-ar fi posibil. Mă întorc pe parte unde ai dormit tu acum ceva vreme. Și iau perna în brațe, mă gândesc că ți-ai lăsat, pe lângă sudoare, și un gând de noapte bună și încerc să-l prind până nu dispare de tot.

Sau ai dormit oare pe cealaltă parte a patului?

Mă rotesc, nu ești nici acolo, deși te văd, te miros. Aș vrea să te și gust.

Sună ceasul.  Nu, azi nu mă trezesc, trezește-mă tu! Trezește-mă, folosește-mă. Aruncă-mă. Sau mai bine reciclează-mă, fă-mă să fiu alta, fă-mă nouă, fă-mă a ta fără să te plictisești vreodată de mine, fă-mă cum n-am fost până acum, fă-mă să strig de durere sub strânsoarea ta, fă-mă să te mint că mă doare, fă strigătele alea să devină de plăcere. Desfă-mi sutienul cel negru și ascultă cum îmi faci inima să bată.

Vino cu mine la duș, spală-mi păcatele. Vino cu mine la cursuri, învață-mă să te iubesc. Vino cu mine la cantină, ajută-mă să gust viața. Vino în patul meu și arată-mi cum se doarme în doi!

Uniporn

Era o vreme când râneam cu lacrimi la bancurile cu Alinuța. Acum nu mai râde nimeni decât dacă Alinuța face sau zice ceva obscen sau dacă Scufița Roșie este violată de lupul cel rău în timp ce culege ciupercuțe pentru Bunicuța. Simțul umorului a devenir abilitatea de a gusta chestii vulgare, ironii ieftine la adresa unora, răutăți mai mult sau mai puțin fondate.

Ne-am „sexualizat” prea tare. Chiar așa să nu mai găsim nimic amuzant, nimic de care să râdem dacă nu are această conotație? 

A nu se înțelege, însă, că susțin tabuizarea sau falsa pudoare.

Tom și Jerry

Îi invidiez pe Tom și pe Jerry. Tot timpul se joacă unul cu celălalt dar la final nimeni nu e grav rănit.

Ce vină are Tom că e în natura lui să îl vâneze pe Jerry ? El doar își urmează instinctul și cu toate astea e rănit și nici nu reușește vreodată să-l prindă. Oare nu asta ne învață părinții când suntem mici? Că pisicile trebuie să prindă șoareci și că șoarecii sunt niște ființe dezgustătoare care răspândesc ciuma? De unde atâta simpatie și empatie pentru micuțul rozător? De ce atâta aversitate față de felina care își face datoria, apărând casa!

Unde mai pui că uneori intră și Spike în decor! Ok, e în natura câinelui să fugărească pisici, dar de când un câine apără un șoarece?! De când cel mai bun prieten al omului apără dușmanul cămărilor? Pisica  și câinele ar trebui să aibă aproximativ același interese. 

Referindu-ne la talia lor, șoarecele se poate strecura foarte ușor din raza de acțiune a unei pisici, câinele e puternic. Pisica e un animal de talie medie - nu poate intra prin micile fisuri pe care un șoarece le găsește cu ușurință, nu se poate lupta cu un câine care nu e de talia ei. Cine e dezavantajat?

Dacă ar fi după Jerry, nici nu ar exista un desen animat - pe el nu-l incomodează Tom, însă cel din urmă știe care sunt regulile - „Neither can live while the other survives”

Eu sunt Tom, tu ești Jerry. Cine vrea să fie Spike?

Reflectand

E plina lumea, e plin de lume dar sunt din ce in ce mai putini oameni...

La Poupee russe

Din răutatea lor s-a născut disperarea mea și din disperarea aceea m-am născut eu ca perosană.

În lipsa unui chip sau a unui corp perfecte... a trebuit să-mi dezvolt personalitatea.

Când vremea, mă las purtată, voluntar sau involuntar... și atunci câte cineva mai reușește să îmi dea jos un înveliș, mă dezbracă de anumite secrete, smulge câte o destăinuire cum ar smulge un pasionat o cămașă de pe un trup blond.

nimeni n-a ajuns la ultima păpușă din mine, eu sunt fata care vroia să fie o păpușă adevărată...

cap prost, material romanesc

blogul asta e in reconstructie. Ma plictiseam mai devreme si m-am jucat cu coduri java. Pana il fac la loc ... asta e ....

Editare ulterioară ( 15 Mai, 15:40): gata, e gata! 

cafea roșie

sunt mai mult decât orice când te privesc, când mă privești, când privirea ta mă face să zâmbesc, să rânjesc stupid, când mă ascund sub pătură pentru a te împiedica să-mi întâlnești privirea....

cu toate astea te urăsc când mă lași să aștept, când mă lași să te aștept, când nu mă lași să aștept, oferindu-mi totul de-a gata, când nu mă lași să te aștept stând mereu acolo cu brațele deschise. 

te urăsc când dintr-o criză de-a mea de nervi faci o criză de râs, când îmi spui cum tu știi că-mi spui, cum toți știu că-mi spui, dar cum toți se prefac că nu știu că îmi spui așa.

te urâsc când îți cer să-mi dai drumul și nu vrei, când vreau să-ți dau drumul și nu pot; când suntem atât de liberi prin complicitatea noastră.

te urăsc atunci când din negrul meu faci totul alb, când sunt transparentă și mă faci să roșesc, când văd cerul mai albastru decât a fost vreodată, când văd puținul verde din ochii tăi care-mi zice să nu te cred... și cu toate astea o fac... Am ales să am încredere...

te urăsc atunci când îmi umpli timpul, gândurile, mesageria telefonului, când mă umpli de sentimente frumoase...

te urăsc atunci când vreau să dorm și amintirea sărutului tău de demult nu mă lasă... mă ține trează ca o ceașcă de cafea!

Răspunde, te rog

Tu, cel care îmi citești blogul, cel care mă ai în blogroll sau nu, spune-mi, te rog, de ce o faci! Eu una nu mi-aș citi blogul. E plin de prostii sentimentale (recunosc, vinovată!!), de accese de furie pe alocuri si de melodii pe care mi-aș dori să le asculți. Nu e nimic „deștept” pe aici, nici măcar eu :)

„Scrieți, băieți scrieți orice, numai scrieți!”, tare sunt curioasă...

în timp ce îmi dai un posibil răspuns la întrebare, ascultă melodia. (vezi, o fac din nou)

Desene Animate

it goes back to childhood. [cât citești asta, dacă decizi că asta vrei să faci cu adevărat, dă un click aici, că se potrivește; iar dacă simțit că te atinge, e problema ta, tu ai vrut să citești și respectiv să asculți. nu te umfla în pene, poate n-ai vreo legatură, poate exact asta e problema..]

Azi (de fapt începând cu multe săptămâni în urmă) am chef să vorbesc urât, vulgar, să ies la bere cu băieții ca acum 2 seri când m-am prefăcut că-i înjur pe ăia de la steaua( hai dinaaamo, hai dinaaamo!!!) și am înjurat cât m-au ținut plămânii. Replica auzită de câteva ori de-a lungul serii de vineri („ia-o mă și du-o înapoi în cămin!”) aproape că mă făcea să râd, atestându-mi ironia (poate destul de ieftină în unele momente) și capacitatea de a enerva lumea.

Încep să urăsc cum n-am mai făcut-o de mult, încep să-i urasc pe cei care vor să mă țină „lângă ei” fără niciun drept, fără să fiu, de fapt, câtuși de aproape de ei, și pe cei care se cred importanți încât să pierd câteva ore bune stând dupa ei. Cine... dracu' vă credeți, hien? Ăla care a zis că de la iubire la ură nu e decât un pas era un prost. E nevoie de mai mulți pași, și ai naibii să fie aia care îi fac.

Prefer să fiu 'o incivica' (merci, Paul) decât o pipita proastă ca alea din reviste la care vâ gândiți voi în... momente... de rătăcire. Prefer să fiu naturală decât să vă treziți la un moment dat că m-am schimbat în comportament(nu, chiorule, așa eram, dar nu aveai tu ochi pentru mine; într-un fel sau altul , cunoașterea acestor lucruri te-ar putea schimba, nu-i așa? dar oare nu acesta e rolul cunoașterii? ce decizi tu să faci în privința mea e problema ta, dar nu uita să mă anunți și pe mine).

Aveam ceva în program de mult timp, dar abia ieri am fost în stare s-o spun cu voce tare. Ar fi confirmarea eșecului meu, dar sunt în stare să mi-l asum, cum îmi asum și incapacitatea de a continua. Bucurați-vă, „prieteni”...

omerta

de la un timp am din ce in ce mai mult tendinta de a exclude anumite personaje din decor. in cazul unora o fac voit, cu intentie si directie cum s-ar zice. dar in cazul altora e ceva pur instinctiv. sa fie oare instinctul de autoconservare? e anotimpul alergiilor, in cazul meu, si chiar al curateniei de primavara tarzie - alergii la prosti, inculti, incuiati, batjocoritori, batjocoriti, ignoranti, ignorati, infumurati si pitipoance plimbate noaptea cu mertanul care inevitabil se va opri undeva pe carosabil pentru o 'discutie mai interesanta'. elimin, sau macar incerc, tot ce ar putea perverti linistea si echilibrul abia obtinute. as scapa cu draga inima de tot ce am acumulat, frustrari, suparari, amintiri ale unui sarut intr-un nu stiu care parc, miros al unei nu stiu carei flori primite. m-as debarasa fara regret de ultimele luni si de inconstienta mea. (citand pe anonim, inca sunt o toanta si n-am avut curajul sa-l contrazic, nici argumentele).
pornesc cu aplomb, imi doresc ceva iar cand nu se intampla ... ma simt usurata. nu cred ca asa ar fi trebuit sa fie.

de la un timp am din ce in ce mai mult tendinta de a include anumite personaje in decor... ca sa fie umplute locurile abia golite. 

Cât alții în 7

M-am născut azi dimineață din nou. Mama nu a mai suferit ca data trecută, dar nici nu m-a putut lua în brațe să nu mă mai facă să plâng.
Am crescut și am mers la școală, am luat și o notă proastă, ok, recunosc, două. Nu îi voi spune mamei, ca să n-o supăr. Mi-am făcut prieteni în rândul colegilor, mi-au zis și răutăți, s-au legat de micul meu deficit... Și ca orice copil vroiam să plâng, dar nu am făcut-o; nu îmi permiteam luxul de a le arăta că m-au atins cele ce mi-au zis.
Am îmbătrânit, m-am maturizat, am înfruntat greutățile vieții. M-am îngrijit de ai mei, care de acum sunt prea în vârstă ca să aiba grijă de ei înșiși.
Planurile mele „din copilărie” au fost conturate (în gând), visele nu le-am realizat – am uitat să mă trezesc la timp.
Acum o să mă lungesc și o să mor. Dar până atunci am destul timp să rememorez, să cântăresc soarta asta, să văd dacă eu am greșit sau dacă tu ai greșit față de mine. 
Față de azi dimineață, când o să mor, o să fiu singură.

SF-uri d-ale mele

Îmi place ca atunci când ies din 'cabina de duș' a minunatei mele 'garsoniere', pe care o împart cu niște noi tovarăși, să umplu holul de aburi, oglinzile să fie mate, să pot șterge cu mâna și să las o dărâ transpirată în urmă.

Înfășurată în halatul verde pufos sau doar în prosopul mare roșu. Apoi să „mă iau” la cremuit (apa e prea dură, din păcate. Și chiar dacă n-ar fi...datul cu cremă e un obicei cel puțin sănătos).

Părul ud lasă picături în urmă, pe jos, marcându-mi drumul. Mi-ar fi plăcut să fie cineva care să mă înfășoare în halat/prosop și care să se joace cu părul meu...

Leapșa

Luată nu mai știu de unde, postată la cererea lui Cosmin. 

1.Ce-ți place să faci atât de mult,încât ai plăti pentru asta?

Chiar nu o să zic chestia de pe prima poziție în topul preferințelor mele :))
Poate aș plăti pe cineva să mă scoată la plimbare. 

2.Dacă ai afla astăzi că mai ai de trăit exact 5 ani,ce ai face începând de maine?

Mâine aș jeli toată ziua. Apoi nu cred că aș schimba cu nimic. Măcar știu că am 5 ani la dispoziție.

3.Dacă ai câștiga un milion de euro neimpozabili,ai continua să faci ce faci acum?

Să scriu pe blog? Bineînțeles. :P

4.Peste 15 ani, ce ai vrea să scrie pe prima pagina despre tine,în cel mai important ziar din țară?Care ar fi titlul articolului?

Top 100 femei de succes.
Soție, mamă și om de afaceri - Александра X reprezintă idealul tuturor femeilor din România
(am dreptul să visez, nu ? )

5.Ce vrei să spună prietenii tăi despre tine la ceremonia funerară?

„Nimeni n-a cunoscut-o vreodată cu adevărat, dar toți s-au bucurat că au întâlnit-o.”

6.Dar pe piatra ta funerară,ce vrei sa scrie despre tine?

Doar numele.

7.Când erai mică,ce le răspundeai celor mari la întrebarea:'Tu ce vrei să te faci când vei fi mare?'

Am trecut prin stadiile : Doctor, Polițistă, Comisar de gardă financiară, Jurnalistă, Fotograf profesionist, asistent universitar de filosofie, psiholog... și uite unde am ajuns...

8.Ce ai face dacă ai știi absolut sigur,dincolo de orice dubiu,că este imposibil să eșuezi?

îmi pare rău, nici  asta nu pot spune.

9.Ce ai vrea să le spună copiii tăi ,nepoților tăi despre tine?

„Mama mi-a dat cea mai frumoasă copilărie, ea și tata au fost mereu lângă mine, în orice privință.”
 
10.Dacă ai putea acum să te proiectezi în viitor,în ultima zi a vietii tale și să îți iei un interviu,care sunt cele trei întrebări pe care ți le-ai adresa?
 
Nu cred ca m-aș lua la întrebări, ci aș sta cu mine însămi la o cană de ceai și aș zâmbi complice. Probabil la un punct mi-ar părea rău că se termină..