Ani

Până acum, viața mea nu s-a compus din ani, ci din ani de școală. Înainte să aflu atât de multe pentru ca între-un final să realizez că nu știu nimic nu...  nu existam. Eram doar o copilă de 6 ani care știa să scrie și să citească din curiozitate. Și care vorbea mult singură, se juca singură și putea îndeplini, în același decor, mai multe roluri.

Am fost un copil destul de agitat. Joaca era de fapt joc. Și jocul trebuia să fie jucat după regulile, sau mai bine zis, replicile mele. Le spuneam celorlalți ce trebuie să spună „ca să iasă joaca mai frumoasă”. Și ei s-au supărat și nu s-au mai jucat. S-au maturizat, ziceau ei. Credeau că dacă ești clasa a 5-a nu mai ești popular dacă te joci. Și am rămas, din nou, a mia oară, singură, cu pisicile mele, cu păpușile și cu podul pe care îl transformasem în casă. Mare a fost surpriza maică-mii când a văzut „instalația sanitară” de la „bucătăria” din casa mea. Nu o să fiu modestă și o să recunosc că mă pricepeam la asta. Jocul, încadrarea lui în spațiu, timp și context, era calitatea mea.

Ți-am zis, îți aduci aminte, că am schimbat școala la fiecare 4 ani. Și la fiecare 4 ani mergeam la școală mai departe de casa mea. Astfel că azi încă mai găsesc în pod jucării și rama patului, pătuțul în care stă o păpușă fără un ochi și masa de bucătărie care avea un raft secret. Intacte, pline de praf și de amintiri. Și gol. Pentru că nu mai aveam cu cine să mă joc. încă de pe atunci lăsam în urmă ce mă trăgea în jos.

Anii de generală... în anii de generală am fost o lipitoare. Am secat de sânge orice am putut. M-am înfruptat până am al refuz. Dar niciodată nu am întrecut propriile mele limite. De cele ale societății nici că mi-a păsat.

Liceul a reprezentat anii cei mai tulburați. Până mi-am găsit locul, s-a dus - abia am apucat să mă odihnesc un pic că am luat-o de la capăt. În liceu am fost îndrăgostită, poate că am și iubit dar nu îmi mai aduc aminte. Nu cred că am fost rebelă, ci doar ambițioasă. Nu am fost infidelă. Nu există așa ceva - pentru că dacă nu știi că ceva există, pentru tine de fapt nu există. Mai rău era atunci când nu exista și credeai că vezi semne peste tot.

Clasa a 10-a a fost cea mai grea. Apoi tot răul a fost spre bine.

Azi s-a mai dus un an. Și a fost penultimul meu an din viață.