Îmi amintesc cu drag de orașul în care am copilărit, dar prefer să uit de cel în care am crescut. Aș vrea să alerg din nou pe aleile parcului și să nu trebuiască niciodată să mă întorc acasă.
De câte ori vin, îmi aduc aminte de R. Și îl visez. Uneori greșesc eu, uneori greșește el - nici măcar în vis nu se mai poate repara răul.
De câte ori vin, îmi aduc aminte de nopțile pe care nu le putea dormi, numărând înapoi zilele care rămâneau până aveam să plec de aici. Îmi aduc aminte zilele pe care le blestemam, sperând să vină noaptea, să pot trăi în lumea pe care mi-o creasem în minte.
Nu pot să mă plâng, n-am avut o copilărie grea, plină de lipsuri. Am avut una normală, aș îndrăzni să zic chiar una fericită. Dar mereu am vrut mai mult. Pentru că îmi intrase în cap ideea că pot mai mult, că merit mai mult pentru că pot. Am crescut cu „După faptă și răsplată”, în teorie și în practică.
Aș vrea să le mulțumesc celor care m-au desconsiderat, celor care n-au avut încredere în mine. Grație lor m-am autodepășit. Și aș vrea să le râd în față celor care m-au susținut, pentru că nu de susținere aveam nevoie, ci de combustibil pentru flacăra care mă propulsa.
Nu îmi este rușine că întorc spatele vulgarităților, ignoranței, „șmecheriei”. Nu sunt ca ei pentru că am ales să nu fiu. Fiecare și-a făcut alegerea și eu ales să nu bat pasul pe loc.
Nu aș schimba cu nimic ce am făcut, ce am fost și cine am ajuns. Aș schimba oricând bucuroasă faptul că trebuie să vin, din când în când, aici și că-mi aduc mereu aminte de toate astea.
1 Păreri:
Fie care oras are partea buna si partea rea, padure fara uscaturi nu prea gasim.
Trimiteți un comentariu