Pierdut

Pierdută în mulțime, pierdută deși țin de mână pe cineva, privirea și ea pierdută. Caut ceva, caut să înțeleg.
Pierdută între ce îmi dictează conștiința și ce îmi spune copilul pierdut și el. Între ce vreau și modul în care am fost crescută.
Mă aflu între trecut și prezent, între ce ar trebui după el, ce ar trebui după mine și ce ar trebui după alții.


Mă uit în oglindă, e singurul loc în care nu mă simt pierdută, în acei câțiva centimetrii dintre mine și bucata rece de sticlă cu foiță de argint pe spate. Acolo îmi recunosc chipul, trăsăturile distinctive, forma corpului. Însă nu recunosc bucățile de material ce mă acoperă. Sigur nu sunt alte mele. Eu nu aș purta niciodată așa ceva...

Pierdut identitate, găsitorul este rugat să n-o înapoieze!