Exista o explicatie psihologica. Copiii din ziua de azi sunt extrem de influentati de revolutia multi-media (tv, calculator, ciberspace etc). Fenomenul asta video, caracterizat prin tele-vedere il transforma pe om intr-un "Homo videns", unde cuvantul este inlocuit de imagine. Copilul este educat prin tele-vedere inainte de a invata sa scrie si sa citeasca, ceea ce modifica radical, intr-un mod negativ, aparatul cognitiv al individului. Si de aici apar toate celelalte fenomene: o mai slaba putere de intelegere si de insusire a cunostintelor, slaba socializare si comunicare cu cei din jur, etc. Stiu ca suna asa cam didactic, dar este adevarat. Asta face ca cei mici sa fie mai tristi...
stiu ca e adevarat. Si ai exprimat foarte bine fenomenul IN CUVINTE. ei n-ar putea sa-si dea seama de ceea ce li se intampla nici daca stai sa le explici 3 luni, zi de zi. parerea mea este ca si parintii au partea lor de vine, o parte destul de mare...
Eu cred ca imbatranim. Genul asta de comparatii ne apropie cu pasi (mai) mari de punctul critic de senilizare in care o sa incepem sa zbieram la copiii de 14 ani: "Cand eram eu de varsta voastra, nu exista internet, nesimtitilor!!". Fiecare generatie are lipsurile, realitatile, perceptiile, frustrarile, bomboanele, jocurile, mijloacele de informare, desenele animate si regulile ei. Ar trebui sa invatam sa o intelegem, decat sa apelam la truismul "generatia asta noua, frate, niste tampiti".
Mie mi-a placut tare mult copilaria mea. Cu toate lipsurile pe care acum le iau in calcul. Cu toate astea, astia mai mici, muuult mai mici, n-au stiut ce-i aia generatia '80. Lipsurile noastre s-au compensat in atatea moduri... Ce ma bucura tare e ca, din fericire, in vremea pubertatii mele, n-am fost nevoita sa folosesc altceva decat tampoane igienice, iar copii mei, vor avea parte de pampersi si nu de material textil, gen... finet, sau altceva, pentru infasare. Hai ca-i prea bine :)))
desi esti tentat sa te plangi, intotdeauna!, este bine ca in final se salveaza, cu predilectie, amintirile placute. eu sant dintre cei care nu au uitat cozile la hartie igienica. ca sa nu mai spun de altele!
Ohoo.. 89, pai n-ai prins nimica, maica. Io din 83 ma lupt cu regimu :) Cozi la lapte, cumparat paine pe principiul "4 felii si jumatate va rog", lecanoci aia bulgareasca, filme la video o data pe luna, la un nene prieten cu ai mei..
Una e sa fii nostalgic si sa privesti in urma cu un zambet semi amar si sa zici "ce vremuri bai nene, cand beam Tec la dozator, faceam schimb de surprize Turbo si papam 10 vafe pe zi".. si alta e sa nu admiti ca oricarui copil ai este mai bine ACUM. Are acces la informatie, are cosuri de baschet, patinoare, filme, 100 de tipuri de LEGO, Sailor Moon si Spider Man, televizor color cu program non-stop... pana mea, eu mor de invidie pe copilaretu din ziua de azi. Si apropo, dezamagire maxima - nu sunt in blogroll :P
Eu am prins o bucata si din copilaria "de stil vechi", si am continuat cu cea "de stil nou". Nu m-as mai intoarce inapoi nici pentru una, nici pentru alta. Imi place copilaria de adult. ;)
dar ce crezi, că în 89-93 era mai puțin comunism? oho, era! (Încă este) E drept că ne bucuram de mai multe chestii ca voi...dar nici ca ăștia de acum. Știu ce-i Tec și cum e să faci schimb de abțibilduri de la Turbo. Cunosc Salior Moon foarte bine, să fie faptul că acum (adică fix acum!!) mă uit din nou la el? Dar astea sunt aproape clasice! Plângeam câdn ratam un episod. Și am văzut și desene de pe vremea ta. 89 e perioada de tranziție, suntem undeva la graniță, dar mai mult sper ăia ca voi :P
poate comunismul a avut ceva de-a face in faptul ca nu aveau acces la informatie, la culturile altor state. Sa nu uitam cenzurile. Stiu ca politica nu are ce sa caute in decorul copilariei, dar de undeva din spate o modeleaza...
15 Păreri:
Exista o explicatie psihologica. Copiii din ziua de azi sunt extrem de influentati de revolutia multi-media (tv, calculator, ciberspace etc). Fenomenul asta video, caracterizat prin tele-vedere il transforma pe om intr-un "Homo videns", unde cuvantul este inlocuit de imagine. Copilul este educat prin tele-vedere inainte de a invata sa scrie si sa citeasca, ceea ce modifica radical, intr-un mod negativ, aparatul cognitiv al individului. Si de aici apar toate celelalte fenomene: o mai slaba putere de intelegere si de insusire a cunostintelor, slaba socializare si comunicare cu cei din jur, etc.
Stiu ca suna asa cam didactic, dar este adevarat. Asta face ca cei mici sa fie mai tristi...
stiu ca e adevarat. Si ai exprimat foarte bine fenomenul IN CUVINTE. ei n-ar putea sa-si dea seama de ceea ce li se intampla nici daca stai sa le explici 3 luni, zi de zi.
parerea mea este ca si parintii au partea lor de vine, o parte destul de mare...
Eu cred ca imbatranim. Genul asta de comparatii ne apropie cu pasi (mai) mari de punctul critic de senilizare in care o sa incepem sa zbieram la copiii de 14 ani: "Cand eram eu de varsta voastra, nu exista internet, nesimtitilor!!".
Fiecare generatie are lipsurile, realitatile, perceptiile, frustrarile, bomboanele, jocurile, mijloacele de informare, desenele animate si regulile ei. Ar trebui sa invatam sa o intelegem, decat sa apelam la truismul "generatia asta noua, frate, niste tampiti".
Mie mi-a placut tare mult copilaria mea. Cu toate lipsurile pe care acum le iau in calcul. Cu toate astea, astia mai mici, muuult mai mici, n-au stiut ce-i aia generatia '80. Lipsurile noastre s-au compensat in atatea moduri...
Ce ma bucura tare e ca, din fericire, in vremea pubertatii mele, n-am fost nevoita sa folosesc altceva decat tampoane igienice, iar copii mei, vor avea parte de pampersi si nu de material textil, gen... finet, sau altceva, pentru infasare.
Hai ca-i prea bine :)))
asta da! la ultima parte spun raspicat MA BUCUR CA AM EVOLUAT!
desi esti tentat sa te plangi, intotdeauna!, este bine ca in final se salveaza, cu predilectie, amintirile placute.
eu sant dintre cei care nu au uitat cozile la hartie igienica. ca sa nu mai spun de altele!
până și la hârtie igienică?
Eu nu prea știu, doar din auzite. contingent 89.
Dar începutul anilor 90 a fost bestial, am avut copilărie!
Ohoo.. 89, pai n-ai prins nimica, maica. Io din 83 ma lupt cu regimu :) Cozi la lapte, cumparat paine pe principiul "4 felii si jumatate va rog", lecanoci aia bulgareasca, filme la video o data pe luna, la un nene prieten cu ai mei..
Una e sa fii nostalgic si sa privesti in urma cu un zambet semi amar si sa zici "ce vremuri bai nene, cand beam Tec la dozator, faceam schimb de surprize Turbo si papam 10 vafe pe zi".. si alta e sa nu admiti ca oricarui copil ai este mai bine ACUM. Are acces la informatie, are cosuri de baschet, patinoare, filme, 100 de tipuri de LEGO, Sailor Moon si Spider Man, televizor color cu program non-stop... pana mea, eu mor de invidie pe copilaretu din ziua de azi.
Si apropo, dezamagire maxima - nu sunt in blogroll :P
Eu am prins o bucata si din copilaria "de stil vechi", si am continuat cu cea "de stil nou".
Nu m-as mai intoarce inapoi nici pentru una, nici pentru alta. Imi place copilaria de adult. ;)
@Pinky
dar ce crezi, că în 89-93 era mai puțin comunism? oho, era! (Încă este)
E drept că ne bucuram de mai multe chestii ca voi...dar nici ca ăștia de acum.
Știu ce-i Tec și cum e să faci schimb de abțibilduri de la Turbo. Cunosc Salior Moon foarte bine, să fie faptul că acum (adică fix acum!!) mă uit din nou la el? Dar astea sunt aproape clasice! Plângeam câdn ratam un episod.
Și am văzut și desene de pe vremea ta.
89 e perioada de tranziție, suntem undeva la graniță, dar mai mult sper ăia ca voi :P
@LEO
n-am întâlnit deocamdată copilăria de adult (entre nous soit dit - o evit de fapt)
din pacate, ceea ce povestim aici, nu are legatura nici cu comunismul, nici cu capitalismul......
povestim despre intimitati care strabat si vremea si vremurile!
poate comunismul a avut ceva de-a face in faptul ca nu aveau acces la informatie, la culturile altor state.
Sa nu uitam cenzurile.
Stiu ca politica nu are ce sa caute in decorul copilariei, dar de undeva din spate o modeleaza...
din prea multe puncte de vedere, constat cu durere, nu sunt diferente. si nu ma lamentez!
ce diferente intre Bucurestiul de azi si cel din vremea copilariei mele!
Trimiteți un comentariu