Avea mama un ruj de buze... Cred, de fapt, că toate mamele au avut din acela. Ambalaj auriu, cu niste striații pe el. Iar rujul propriu zis era ... VERDE! Mi se părea că mama face o scamatorie când își plimba batonul acela verde pe buze iar buzele rămâneau roșii în urmă. Încercam și eu. Făceam și eu scamatorii, buzele mele tot în roșu se colorau. Apoi am trecut la trusa ei de farduri, dar nu avea același farmec, pulberile nu-și schimbau culoarea.
Tocurile mă făceau, într-adevăr, mai înaltă, rochiile ei nu stăteau pe mine, mi-erau foarte largi și lungi. Și mă ambiționam să cresc, să le port și eu.
Dacă închid ochii și mă gândesc, parcă simt parfumul rujului care mi-era interzis. Cu cât mai interzis, cu atât mai tentant...
duminică, decembrie 20
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
11 Păreri:
:))),si pe mine mama ma gasea,cand venea de la serviciu,imbracata intr-una din rochiile ei lungi,cu tocuri si rujul asortat,cu margele pana-n pamant si mirosind de la usa a parfum(cred ca jumatate de sticla era pe mine)...aveam chiar si sutienul ei,cu ceva pachete de vata in el....Ce ma mai distram!Erau momentele mele cochete,in care preferam sa fiu singura si sa-mi savurez victoria asupra varstei!!!
Unde esti copilarie,cu...cu tot!A se completa cu cele necesare!
La mine tata avea o curea... Si nu prea imi doream sa o probez.
De la fructul interis la rujul interzis... Faină trecere...
I-mi amintesc si eu cu mare placere de acel ruj verde.Faza haioasa e ca, cu cat te dadeai mai mult cu atat mai colorate deveneau buzele,dar in timp.La inceput nu se vedea mare lucru si eu insistam intodeauna iar rezultatul era un dezastruos.Si se lua foarte greu.Bun ruj,frumoase amintiri.
uaaaaai ruju verdeeeee si cum nu intelegeam eu de ce nu-i verde, mama ma-sii de ruj ca nu se facea verde pe buze!!! da chiar toata lumea avea in casa un ruj dinala? =)) ce tare!
Se pară că fiecare casă îl avea! Mi-am adus aminte de el zilele trecute, când discutan cu colegele la un curs... interesant! :D
Weekender
Și tata avea, dar știam eu cum să fug de ea :D
Am gasit un astfel de ruj la un targ acum cateva luni. Era exact ca acela... il tin ca bibelou acum :))
ce targ? ce targ? ca vreau si eu !!
Da, da, da.. rujul verde e acel lucru mic, dar magic al copilăriei noastre! Mama îl avea, bunica îl avea... eu îl fura de la cine puteam, în speranţa de a îi rezolva misterul.
Multumesc pentru ca mi-ai readus in memorie o amintire draga, pastrata in suflet :) Stiu rujul acela verde...Si eu am ravnit la el...Ce ciudat sa te regasesti in amintirea altcuiva...
Trimiteți un comentariu