Ce mă face pe mine fericită? Fără a ierarhiza, voi enumera.
Iar fetele mele trebuie să scrie și ele.
Iar fetele mele trebuie să scrie și ele.
- Alex (nume de cod Superman), cel alături de care visez, cafeaua de zi cu zi, porția de adrenalină, montagne russe pentru care nu trebuie să plătesc bilet, cel mai bun prieten, mai loial decât oricine și orice,perna mea preferată, scalvul și stăpânul meu...cel care-mi zice mereu că budinca maică-sii era mai dulce, iar maică-sa afirmă c-o face exact ca mine. Și aș putea scrie un roman aici
- înghețata de vanilie cu fulgi de ciocolată - deși îmi place mai mult înghețata de ciocolată, mă bucur de gustul de ciocolată (pe care n-am voie s-o mai devorez din cauza ulcerului) și de ceva crocant. Îmbin utilul cu plăcutul.
- familia - Bunica, fostă asistentă medicală care îmi zice că nu e bine să mănânc una sau alta dar care mă lasă mereu să înfulec tot ce mă taie capul ca apoi să poate face glume pe seama mea (nu-mi ține teorie, niciodată). mama și sora ei, cele care m-au învățat pe mine tot ce știu - în materie de băieți, mințit băieți, comportament de domnișoară la nevoie și să nu uităm de sex. Si ceilalți, dar ele sunt baza!
- seminarele de Teoria Comunicării și Tehnica Interpretării - mă fac să zâmbesc când îmi iese bine câte o interpretare - îmi imaginez c-o să ajung un interpret (simultana) de conferință de succes.
- pisicile (și mai ales Luna). Rar se întâmplă pe stradă să fugă o pisică de mine. Și-mi place să le iau în brațe, în ciuda purecilor, să le aud torcând.
- prima ninsoare - are ceva ...
- duș care durează cel puțin jumătate de oră. Știu că nu e tocmai bine (ecologie, ecomonie etc) dar e tare plăcut. Duc dorul unei căzi pline de spumă câteodată... Și ies din cabină zâmbind.
- pauzele de la facultate - pur și simplu, mă bucur enorm!
- când îmi pică o carte foarte bună în mână (rar citesc altceva decât literatură în franceză). Le aleg după titlu, și le citesc până la capăt, indiferent dacă ajung sau nu să-mi placă. Dar să dau de o carte care chiar să-mi placă e ceva rar...
- primăvara și iarna și vara și toamna... îmi plac toate!
21 Păreri:
Yammi:P Mi s-a facut pofta de inghetata :)Poate iesim curand la una :* ;;)
imi place numarul 1 :)
ne dai leapsa, domnisoara?
imi place la nebunie ce ai scris la numarul 1:))e asa amuzant hi hi hi...spor in continuare
felicitari pentru 1.
zis si făcut, urmează să scriu și eu:D
p.s: mi-a plăcut ce ai scris despre Superman la punctul 1:D
fiecare-și are Kriptonita :)
Pe pisica ta o cheama Luna?! Ce tare... [Sailor Moon ;))]
păi da, de acolo își are numele. E albă cu o semilună micuță gri în frunte. Este pisică, deci n-o puteam numi Artemis :D
O luam asa: de numarul 1 nu zic nimic, ca prea au zis toti.
2. Inghetata de lamaie e mai buna, nu stii ce e bun, domnisoara.
3. I understand.
4. interpret de "conferinta simultana", alexandra? :))
5. Pai si de ce nu puteai sa ii zici Artemis? Daca mitologia putea sa numeasca o zeita asa, tu de ce nu puteai?
4. mă rog, ai înțeles tu!
Și de ce te tot încăpățânezi să-mi zici așa? :))
5. nu, nu puteam, că eu din desene mă inspiram, nu din mitologie. (a se reconstitui secvența sesiune iarnă 2010 =)) )
Premiu, premiu, s-a decernat un premiu :P ;*
mie imi place ca dupa doua luni m-am prins ca daca dau click pe numele cu care ai postat la mine pe blog poate dau de tine. si nah! te-am gasit!
Alexandra
uuuuu, premiu ;))
adrian
și ai găsit ceva la care te așteptai aici la mine? :)
Apreciez mai ales punctul 5!...
nu m-am gandit sa am asteptari.
am gasit, citez, "mici sinapse dizolvate haotic".
http://www.youtube.com/watch?v=O0yvjk6mzKE
la ce iarna a fost ... am inceput sa urasc zapada si frigul
adrian
eu pun blestematul de acid pe ele, de cele mai multe ori.
Melodia asta pe care mi-ai dat-o tu am avut-o într-o postare, destul de recentă. (de acum o lună) îmi place tare mult. Mulțumesc
David
frigul îl detest și eu câtedodată( a se citi când nu mă îmbrac suficient = de cele mai multe ori)
Dar zăpada... încă o ador!
Tare asta cu "Genuflexiuni Intelectuale"
Da'stii care e treaba...,ca te alegi cu o febra musculara. iar senzatia culeasa e de durere nu de pozitivism, entuziasm ori eficientizare. De spirit ce sa mai vorbim. E metaforic e interesant. Dar la noi la romani asa este, ineresantul ucide esenta, sensul.
Apropo am o provocare:
Am parca tot mai des senzatia ca ne e frica sa fim altfel? Nu putem fi altfel, decat asa cum stim?
Nu ne pricepem sau nu credem ca altcineva poate Fi! Avea,Iubi,Reconstrui.
Ceva in noi sau in Celalalt.
Solutia e doar amagitoare: Blog, Twitter, Facebook etc?
Spunea offshore ca ne schimbam oricum, insa n a vrut sa zica si CUM.
Trimiteți un comentariu