~Laurențiu Fulga, Alexandra și infernul, p. 27
marți, ianuarie 5
Go ahead, shoot!
Mi-ar fi nu știu cum să mor, să mă așez adică de bună voie înaintea plutonului de execuție și să accept moartea, fără să-mi fi confruntat, măcar o dată conștiință cu conștiința celui care va ordona să fiu omorât.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
10 Păreri:
pt ce?
mi-ar plăcea să știu dacă se gândește la mine ca la un alt viitor cadavru, ca la o victimă, ca la ceva ce-i produce plăcere... sau se gândește la altceva, ignorându-mă complet...
te intereseaza ce gandeste ??? mai bine trebuie sa te gandesti al tine
ce să mai gândesc despre mine în momentul ăla? Să-mi pară, eventual, rău? neee
in ultimul timp ai doar ganduri rele. nu e prea bine..
eu le consider cât se poate de normale, sincer.
Cred că oricine s-ar fi putut gândi la asta...oricine cu ceva imaginație (și câteva probleme la cap, e drept...)
Daca te gandesti la asta,desii si eu cred ca e normal pe undeva,ai fost deja in fata plutonului de executie.
Aminteste-ti,privirea...
Interesantă temă... Păcat că în faţa plutonului de execuţie rămâne mult prea puţin timp la dispoziţie...
Mi se pare cunoscuta, dar nu stiu de unde. Oricum, foarte profunda si cuprinzatoare fraza asta.
îți spun în privat de ce îți sună cunoscut...
Trimiteți un comentariu