joi, mai 31

Portocale

Azi am vrut să ajung la Bookfest. Și am fost așa de aproape. Am ajuns în schimb în Herăstrău. Cu Portocale. Cum el stă în zonă, i-am dat un telefon și am ajuns să ne plimbăm cu bicicletele.

Nu, noi nu suntem prieteni. Nu am putea să fim vreodată după ce s-a întâmplat între noi ultima dată când am fost prieteni și apoi n-am mai vorbit 2 ani. Pentru că mie mi-a plăcut de el în urmă cu ...5 ani să fie deja? Oricum, în clasa a 12a. Iar lui am doar impresia că i-am plăcut de mine în anul I când îmi aducea portocale la facultate. În anul I de ziua lui am ieșit în oraș, la un bar la Victoriei. Apoi am alergat ca nebunii pe scările rulante de la metrou, prin intersecție și am urlat la Guvern precum lupii la lună. Și am plecat acasă și nu ne-am mai vorbit 2 ani.

Prietenii nu se tachinează constant cum o facem noi. Nu ies în Fire doar ei doi și nu își doresc ca celălalt să nu accepte bursa în altă țară. Și prietenii își spun chestii, împărtășesc. În timp ce noi suntem singuri, telefoane nu sună niciodată și lumea care ne vede pe stradă, după ce am ieșit din bar râzând ca nebunii și cu o mână pe umăr, nu există. Chiar dacă lumea aia face parte din lumea noastră, cea de „acasă”.

O cură de fructe face minuni pentru sănătate. Mai ales dacă urmează să plece din țară pentru minim 2 ani.

0 Păreri:

Trimiteți un comentariu