luni, martie 30

Soledad en Compania

A venit primăvara şi aparent eram mult mai ocupată cu alt...ceva.

m-am trezit nefericit,
plecase fericirea-n zori de zi.

Am rămas blocată undeva la jumătatea iernii, deși se pare că au înflorit copacii. Asta înseamnă oare că devin imună la stările de bine? Nu mai reușesc să văd ceea ce înainte simțeam prin toți porii. Cred că asta se întâmplă când nu alegi răspunsurile corecte ( de aici ).

12 Păreri:

Unknown spunea...

"Let's be alone together, let's see if we're that strong" ;)

Unknown spunea...

Tot ce e posibil, ramanem multi in amorteala... O fi doar inertia turturelui de gheata sau mai e si altceva?

Anonim spunea...

deci eu nu merit un click 5 minute:))

Anonim spunea...

@ Another partisan - i'm not that strong.
@ Paul Gabor - cred ca mai e si altceva.
@ defbest - :-$

Kami spunea...

In cazul meu situatia e asemanatoare. Vad, simt, aud primavara dar undeva parca nu sunt eu cea care traieste toate astea. Parca sunt o papusa ruseasca intr-o alta papusa ce nu poate simti prin propria piele.

Probabil e doar o faza si va trece...

Anonim spunea...

cu gandul asta ma linistesc si eu, imi spun ca va trece. Dar ma cuprnde un sentimet de culpabilitate cand vad ca stau si astept sa treaca, cand nu fac nimic in sensul asta ..

Unknown spunea...

Vor trece toate, veți vedea lumea cu alți ochi. Nu va faceți griji :)

Anonim spunea...

cred ca ochii vor ramane aceiasi. Doar prisma prin care vom privi va fi alta.
Oricum, in acest sens am incetat sa-mi fac griji.
Imi fac doar procese de constiinta.

Unknown spunea...

Parca ieri ma uitam pe fereastra cand ma anuntai ca e luna plina

Anonim spunea...

ieri nu e asa departe.
Uof, omule. Ce tineri eram si noi! Si ce nebuni.
Mai mult eu :D

Anonim spunea...

tu, ocupata cu atlceva in afara de schimbarile naturii ? Greu de crezut :)

Anonim spunea...

greu de crezut, dar se pare ca incep sa ma preocupe si oamenii de la o vreme.

Trimiteți un comentariu