marți, martie 10

Prima și ultima

Eram mulțumit de această după-amiază și-mi era teamă să prelungesc încercarea, ca jucătorul de chemin-de-fer care a bătut câteva puncte și se codește să meargă mai departe, de frică să nu piardă totul. Pe urmă eram chinuit de momentul despărțirii, pe care nu-l puteam închipui, căci mi-era greu s-o văd pe ea plecând, lăsându-mă în loc. Aș fi avut reprezentarea fizică a părăsirii și aș fi suferit ca întâia oară.



Camil Petrescu

9 Păreri:

Anonim spunea...

sa inteleg ca ne multumim cu ce avem? si ca daca vrem mai mult am putea ramane fara?
Pai asta e viata? sa traiesti cu frica? :( trist....

Anonim spunea...

cel putin trist. Daca stau sa ma gandesc, aduce un pic cu groaznic. Dar asta e viata :)

Anonim spunea...

totul ca prima oara?
Cum ar fi sa poti iubi cum ai facut-o prima oara?

Anonim spunea...

Chiar nu imi pot imagina cum ar fi sa fie totul ca prima data.
Nu cred ca ar avea vre-un farmec, probabil ai stii la ce sa te astepti. Nu ar exista elementul surpriza.

Anonim spunea...

Dar daca ai stii la ce sa te astepti, nu crezi ca ai putea evita unele chestii ?

Anonim spunea...

atunci n-ar mai fi ca prima dată :P

Anonim spunea...

asa e, ar fi o prima data reloaded. in definitiv, asta vrea omul, sa `invete din greseli`. Si data viitoare sa faca totul mai bine.
Doar ca ii iese pe dos. MEREU

Anonim spunea...

gata, am inteles unde bati :)

Anonim spunea...

Sa pierzi nu e ceva ce se invata, din pacate. Si de aia ... se intampla multe... prea multe

Trimiteți un comentariu