sâmbătă, iulie 30

Așa te-aș fi iubit

Te-aș fi iubit fără diacritice. Nu aș fi lăsat convenții intre noi. Și nu aș fi scris nimic despre tine pentru că povestea noastră încă s-ar scrie și aș ține-o doar pentru mine.
Te-aș fi ținut în brațe până aș fi adormit. Până m-aș fi trezit. Și apoi în fiecare weekend mi-aș fi făcut culcuș între braț și corp. Aș fi respirat aerul tău abia trezit din somn.
Te-aș fi lăsat să îmi speli, cu sau fără burete, fiecare parte a corpului. Și am fi stat uzi în cabina aburindă, ne-am fi învelit cu același prosop și apoi am fi ieșit în parc să stăm mână în mână, lungiți în iarba, mâncând sendvișuri și bând vin roșu.
Am ajunge la tine. Am sta separat ca să nu ne sufocăm unul pe altul. Ca să ne dăm timp să ne fie dor. Ca reîntâlnirile să fie mai plăcute.
Ți-aș fi făcut masaj și te-aș fi învățat să mă dai cu oja. Chiar dacă știu ca aș face risipă.
Am fi mers la cumpărături. La film. În baruri.
Am fi plecat la mare și am fi stat pe plajă răzând de cei din jur pentru că oricum de altcineva în afară de celălalt nu ne-ar păsa.
Nu aș fi insistat să îți cunosc prietenii. Nu aș fi vrut nici să îi fi cunoscut tu pe ai mei. În momentul în care ei ar fi intervenit în relația noastră, am fi avut judecători. Verdicte și condamnări. În momentul ăla nu am mai fi putut fi noi, unul cu altul. Am fi fost ce se așteptau ei să fim. Mai rău, dacă unul dintre noi nu i-ar fi plăcut? Decizii de luat.
Acum tot ce vreau este să te văd. Să te văd cu altcineva ca să știu ca nu sunt eu. Că pur și simplu cineva te face să zâmbești.