sâmbătă, iulie 30

În secret

Ține totul pentru tine. Și pentru mine.

Nu spune nimănui nici măcar cum mă cheamă, spune-le că te întâlnești cu cea mai frumoasă fată pe care ai cunoscut-o (așa cum îmi spui mie). Spune-le că deși este frumoasă, ce te-a atras prima dată la ea a fost nonșalanța cu care s-a urcat la tine în mașină chiar dacă ai întârziat la gară când te-a trimis cineva să o iei că nu știa să ajungă.

Spune-le că m-ai cunoscut la o petrecere, nu le spune care, ca să nu înceapă să caute poze, pentru că ne vor vedea dansând împreună. Spune-le mereu câte o poveste : lucrează mult, e în delegație, e acasă la ai ei. Caută-mi scuze că nu vin să îi cunosc, pentru că nu vreau ca după ce tu pleci, să mă ascund pe stradă pentru că nu vreau să îi văd fiindcă îmi amintesc de tine. Nu vreau să stau cu grija altora față de care trebuie să mă cenzurez.

Vă voi lăsa să plecați în vacanțe împreună, nu voi fi geloasă decât pe faptul că ei petrec timp cu tine și eu nu. Îmi vei scrie de câte ori vei putea că ai fi preferat să stai cu mine. Și că data viitoare ar trebui să vin.

Nu mă interesează decât părerea ta despre mine, și nu vreau să auzi povești (adevărate sau inventate) despre trecutul meu de la alții. Vreau să mă vezi, să te uiți la mine și prin mine pentru că e totul transparent și lipsit de haine. Uită-te la mine din față, din spate, de deasupra și în oglindă. O să vezi și tu același lucru - cu cât mă ții doar pentru tine, cu atât mai mult o să să fiu doar a ta.

Așa te-aș fi iubit

Te-aș fi iubit fără diacritice. Nu aș fi lăsat convenții intre noi. Și nu aș fi scris nimic despre tine pentru că povestea noastră încă s-ar scrie și aș ține-o doar pentru mine.
Te-aș fi ținut în brațe până aș fi adormit. Până m-aș fi trezit. Și apoi în fiecare weekend mi-aș fi făcut culcuș între braț și corp. Aș fi respirat aerul tău abia trezit din somn.
Te-aș fi lăsat să îmi speli, cu sau fără burete, fiecare parte a corpului. Și am fi stat uzi în cabina aburindă, ne-am fi învelit cu același prosop și apoi am fi ieșit în parc să stăm mână în mână, lungiți în iarba, mâncând sendvișuri și bând vin roșu.
Am ajunge la tine. Am sta separat ca să nu ne sufocăm unul pe altul. Ca să ne dăm timp să ne fie dor. Ca reîntâlnirile să fie mai plăcute.
Ți-aș fi făcut masaj și te-aș fi învățat să mă dai cu oja. Chiar dacă știu ca aș face risipă.
Am fi mers la cumpărături. La film. În baruri.
Am fi plecat la mare și am fi stat pe plajă răzând de cei din jur pentru că oricum de altcineva în afară de celălalt nu ne-ar păsa.
Nu aș fi insistat să îți cunosc prietenii. Nu aș fi vrut nici să îi fi cunoscut tu pe ai mei. În momentul în care ei ar fi intervenit în relația noastră, am fi avut judecători. Verdicte și condamnări. În momentul ăla nu am mai fi putut fi noi, unul cu altul. Am fi fost ce se așteptau ei să fim. Mai rău, dacă unul dintre noi nu i-ar fi plăcut? Decizii de luat.
Acum tot ce vreau este să te văd. Să te văd cu altcineva ca să știu ca nu sunt eu. Că pur și simplu cineva te face să zâmbești.