duminică, noiembrie 16

Femeilor care decid să nu aiba niciodată copii



Femeilor care decid să nu aiba niciodată copii: mulțumesc!

La fel ca mine, probabil că nu auziți asta des. Cel mai probabil nu o să o auzim niciodată. În general, auzim doar rahaturi de tipul O sa te răzgândești. Maică-ta nu vrea și ea să fie bunică ? sau Nu o să găsești niciodată un bărbat care să vrea să fie cu tine.

Dar serios acum, mulțumesc. Mulțumesc că ți-ai dat seama că un copil nu este pentru tine, că nu ai putea sa faci față maternității. Știu, asta nu înseamnă că urăști copiii. Înseamnă doar că nu fac parte din ceea ce-ți dorești.

Mulțumesc că nu cedezi presiunii societății noastre de rahat. Știu că eu exist din imposibilitatea de a face un avort și din așteptările societății ridicare de la o femeie care abia s-a căsătorit. Și mai știu că mama m-a iubit chiar dacă nu eram în fruntea listei de priorități.

Problema adevărată cu societatea și cu familiile din ziua de azi e alta. Familiile îți iubesc copii – sau așa s-a părea. Pentru că la fiecare scrâncen, proaspăta mămică pare să zbiere pe interior Nu sunt făcută pentru asta. Și apoi există lipsa unei familii și casele unde copii cresc singuri sau sunt crescuți de rude pentru că părinții trebuie să câștige bani, să îți poată crește copii. Pe dracu !

Mulțumesc că nu faci un comprimis doar ca să păstrezi un bărbat lângă tine ; că ești sinceră cu tine și că refuzi să îți ceri scuze pentru cine ești. Cu toții avem propriile noastre valori ; cu toții ne dorim altceva de la viață. Dar ai nevoie de curaj să spui ce nu vrei de la ea și să nu te abați de la drumul tău.

Mulțumesc că nu încerci să refulezi ceea ce simți doar ca să validezi ideile altora despre tine sau despre cum ar trebui să fie viața ta. Că ai decis în urma unui raționament logic că nu are sens să faci un copil doar ca să îl faci.

Să crești un copil e periculos, frustrant și uneori dezamăgitor. Este destul de greu pentru cei care vor unul, care vor să sacrifice tot pentru binele unui țânc de care nici nu știi dacă nu cumva pe la 15 ani o să plece de acasă și o să arunce la primul tomberon tot ce te-ai chinuit să îi oferi și să-l inveți.
Presupun că uneori ai și anumite satisfacții. Dar nu este genul de lucru pe care să-l faci doar pentru că există posibilitatea unei anumite satisfacții la un anumit moment.

Nu este ușor să strigi în gura mare că nu vrei un copil. Așa că sincer, mulțumesc.