miercuri, mai 23

timp de trei ani

Tu rămâi același personaj care m-a indus în eroare. Întâi tupeist, apoi când eu n-am avut rețineri în fața ta, te-ai retras. O să fii mereu cel căruia îi era teamă să mă atingă, să mă cuprindă în brațe, să mă sărute. Teamă că m-aș putea face mii și mii de cioburi și atunci ai fi avut un puzzle în plus de rezolvat.

Tu vei fi mereu cel pe care l-am văzut urâțel dar sexi. Îmi plăcea inteligența ta, îmi plăcea zâmbetul și felul în care îmi vorbeai. Mesajele pe care mi le dădeai, spațiul pe care-l umpleai. Aveai și continui să ai, sunt convinsă, cele mai puternice brațe care nu m-au lăsat să plec. Niciodată nu ai renunțat să nu mă lași să renunț.

Tu ești cel care minte că vrea să știe tot despre mine. Dar când vreau să îți vorbesc de alții nu mă lași. Și ca un copil, fix ca un copil, îți bagi degetele în urechi și începi să scoți sunete ciudate ca să nu mă auzi. Tu îmi ignori blogul, ai pus la păstrare în ultimul sertare din memorie ideea asta - că el, ei, alții, încă mă inspiră. Încă mă fac să mă gândesc la ce a fost.

Dar nu îți face griji, dragul meu, dacă o să ajungi și tu unul dintre ei, pentru că dragostea durează trei ani, și de tine voi scrie, nu știu cât sau cum. Dar atunci și tu, ca și ei, te vei căuta în fiecare postare și își va sălta inima de bucurie atunci când te vei regăsi.

0 Păreri:

Trimiteți un comentariu