duminică, aprilie 18

Demisionez!!

Deși în descrierea slujbei mele scrie că „animez jocuri pentru copii”, ce fac eu de fapt la muncă este să-i ÎNVĂȚ SĂ SE JOACE. Copii între 5-10 ani, copii de bani gata, copii răsfățați.

dar să începem cu începutul, vorba românului.
1. Eu am optat pentru această slujbă doar pentru bani. Pe vremea aia (acum două luni) eram absolut convinsă că nu o să iau bursă și că o s-o duc mai greu - mama lui de București. Am ajuns, după o lună de interviuri și traininguri, între ultimii șapte și am fost „admisă”. 

2. Nu știu cum de am fost acceptată pentru slujbă, după două interviuri cu un psiholog. NU ȘI-A DAT SEAMA CĂ NU PREA AM TREABĂ CU COPIII. Buuun, m-am umflat în pene și mi-am zis, a nu știu câta oară, că ar fi trebuit să aleg o carieră în actorie.

3. După luna aia de probe, mă gândeam că treaba asta e serioasă, că or să fie copii cu duiumul. Cum nu se poate mai greșit. E un pilot pentru un program (care își propune să ajungă) național.
Acord credit programului -ar trebui să reducă sedentarismul în rândul copiilor, să-i ajute să socializeze, să învețe să lucreze în echipă și cum să-și asume eșecuri (dacă pierd jocul). Dar de aici până la violență incontrolabilă - și vorbim de un copil de 8 ani și de un animator de 21. Copilul ăla a dat în 3 dintre noi (mai trebuie să menționez că am vrut să-i dau înapoi?).
Eu în anii 90 am avut o copilărie tare fericită. mă jucam pe la vecini tot felul de nebunii până nu mai puteam (sau până mă chema mama acasă). Și la bunici la fel, chiar dacă mediul nu era tocmai unui lipsit de pericole. Singurul calculator pe care-l știam era al lui taică-miu, de calcul științific ( a terminat TCM-ul.. și tot degeaba, dar asta e altă poveste...)
Un puștiulică a vrut să jucăm fotbal. Fire extravertită și autoritară, la fiecare fază încerca să acapareze balonul. Și schimba regulile jocului - până și eu știu regulile fotbalului (nu vă spun că sunt microbistă înfocată și că merg pe stadion pentru că am o reputație de păstrat)! Exemplu? A zis că dacă poratrul nu e atent la meci când încasează un gol, nu se pune
Doamne ferește să ne penalizeze la „salariu” (30 lei pentru 4 ore) pentru vorbe de duh, pentru că atunci aș face muncă voluntară...

Și deși îmi zic de 5 ori pe zi că renunț, urlă foamea-n noi....

11 Păreri:

mifo spunea...

mda stiu cum sunt copii de bani gata, au invatat de la peretii camerelor lor(de obicei nus lasati afara cu alti copii ca veyi doamne face buba) si cand sunt in colectiv vor tot si fac pe groyavii...am vecini si doamne cemi mai place sai atarn in pomi, gard sau alte locuri inalte sa vina mamica si taticu sa ma intrebe pe mine de ce (de obicei ori da in verisorul meu de 7 ani, ori ma injura pe mine ca de stiu si ei cei aia..., si ii pun ca in cuier si cemi mai place...)

CherryPie spunea...

Alexandra (ha, vezi ti-am zis pt prima oara asa cum iti place si cum scrie in buletin), stii ca asa sunt copii din ziua de azi. Dar, nu cred ca poti numi violenta ca un pusti de 8 ani a dat in voi, ci doar sa zici ca e vorba de proasta educatie.
Si oricum, stiu cum te simti... eu saptamana asta am realizat ca nu vreau sa am copii prea curand.. sunt niste dracusori cu fata draguta

B. spunea...

vaiii copii astia..sunt absolut..uhhh.
O prietena din prestigiosul liceu francez a primit ore de detentie (pt a fost prinsa fumand in scoala..) unde? la grupa mica franceza,adica la GRADINITA.
Fata,a venit dupa 3 ore de detentie stupefiata in tonka,repetand continuu: nu vreau sa am copii!nu vreau sa am copii! De la joaca cu mancare din cantina( copii isi puneau spaghete si lapte in cap)
pana la faptul ca se tarau de gluga prin curtea scolii/gradinitei..(ma mir cum de nu au facuto si facultate.) asta luand in considerare ca era februarie si zapada pe jum. de metru.

Deci..eu zic sa fii fericita ca macar te platesc.macar atat!
:)) in rest..
ceva imi zice ca nu vrei copii prea degraba cu experienta asta :)))

Virtualkid spunea...

Priveste aceasta experienta ca pe o ucenicie. Daca reusesti sa vezi care sunt consecintele imbecilismului parintilor. Copii despre care vorbesti sunt cei care, peste cativa ani iti vor scuipa pe pantof, cand stai la semafor, din masinile lor lustruite si foarte inalte.
Sant indignat! Bun-simtul devine o notiune din ce in ce mai abstracta.
Tocmai pentru ca imi iubesc copilul nu ii permit sa se obisnuiasca sa faca la fel ca personajele povestioarei tale.
Sunt foarte importanti banii tai! Oricat de prost-crescuti ar fi, tu trebuie sa incerci, poate ramane ceva.

Virtualkid spunea...

sa nu renunti!

Anonim spunea...

IOANA, nu cunosc pe nimeni cu numele ala :P

Anonim spunea...

e urat ce se intampla, e chiar groaznic. Nu vreau macar sa stiu unde o sa se ajunga. Copilaria o sa ajunga si ea o notiune abstracta...

Pinky spunea...

haida bre, sunt copii, ce-ai vre sa faca? sa blogheze sau sa stea pe facebook? e foarte usor ca 'educator' sa dai vina pe ei si sa zici "frate, astia nu-s material cu care se poate lucra.. sunt posedati! sunt satana!! mama lor de plozi infecti!". e mult mai greu(dar clar, nu imposibil) sa le captezi interesul si sa te impui in fata lor.

Bianca spunea...

Draga mea, ăia sunt copii trişti....sunt viitorul ţării...Oare unde om ajunge?:-<

Rodica spunea...

parintii scapa de puradei pe-o nimica toata de bani....ce mercantili am ajuns!

George Colang spunea...

vezi ca e vineri targ de joburi ..ironic...la casa copiilor ..din cate stiu! :)

Trimiteți un comentariu